Strada Tsaldari, în Keratsinion. În faţa unei cofetării sunt înşirate coroane de flori şi lumânări. Aici, în noaptea de 17 spre 18 septembrie, un tânăr cântăreţ de hip-hop, Pavlos Fyssas, a fost asasinat de către un membru al partidului neonazist Zori Aurii.

Uciderea lui Pavlos, care a şocat opinia publică şi a revelat – dacă nu era deja suficient de clar – natura criminală a organizaţiei neonaziste, este consecinţa unei strategii intenţionate. De mai multe luni încoace, partidul fondat pe nostalgia dictaturii coloneilor a încercat să semene teroare şi să câştige teren în suburbiile Pireului, vechi cartiere muncitoreşti şi adevărate bastioane sindicale, astăzi puternic lovite de prăbuşirea industriei navale şi de criza economică. La Keratsinion, Nikaia şi Perama, trei comune învecinate unde rata şomajului depăşeşte 40%, majoritatea oamenilor lucrau pe şantierele navale sau în industria metalurgică.

Frontul sindical comunist PAME ocârmuia angajările, şi era într-o poziţie puternică pentru a apăra muncitorii şi condiţiile de muncă; pe şantierele navale, se câştigau 100 de euro pe zi şi nu se ducea niciodată lipsă de muncă. Dar la sfârşitul anului 2008, totul s-a schimbat. Angajatorii au început să delocalizeze către Turcia, Cipru, China. Zilele de lucru s-au rărit, sindicatul s-a încăpăţânat asupra menţinerii nivelului salariilor şi a condiţiilor de muncă, şi nu a reuşit să oblige angajatorii să semneze reînnoirea acordurilor colective. Curând, majoritatea muncitorilor s-au trezit la şomaj.

Explicaţii simpliste şi promisiuni

Patru ani mai târziu, rarele zile de muncă pe şantierele navale sunt plătite de două ori mai puţin decât înainte, mai multe întreprinderi siderurgice s-au închis, iar muncitorii fără loc de muncă, după un an de indemnizaţii de şomaj, nu mai primesc niciun ajutor şi nu mai au nici securitate socială. "Mulţi sunt cei care consideră că sindicatele sunt vinovate pentru această situaţie, şi, în spatele acestora, Partidul Comunist", povesteşte Takis Karayanakis, fost muncitor pe şantierele din Perama şi fost responsabil sindical. Zorii Aurii, cu anticomunismul său virulent şi respingerea faţă de sistemul politic "exprimă dezamăgirea şi frustrarea acestor oameni care au pierdut totul".

Solul este favorabil: în urma crizei, mulţi alegători şi-au pierdut orice sentiment de afiliere politică

Acest partid aduce explicaţii simpliste şi promisiuni: "Este vina imigranţilor", "vă vom găsi de lucru"... Solul este favorabil: în urma crizei, mulţi alegători şi-au pierdut orice sentiment de afiliere politică, precum acest locuitor din Keratsinion, Dimitris Karavas: "Eu şi familia mea, am votat întotdeauna pentru Noua Democraţie [centru-dreapta]. Dar astăzi nu ne mai regăsim nicăieri în spectrul politic". Acest şofer de taxi povesteşte cum lucrează 14 ore pe zi pentru a câştiga, în cel mai bun caz, 20 de euro. "Trebuie să ne sforţăm să ne păstrăm calmul, nu este uşor, înţeleg tentaţia oamenilor de a vota pentru Zorii Aurii". El a preferat să nu voteze deloc la ultimele alegeri.

Puţin câte puţin, Zorii Aurii se strecoară în crăpături. Iarna trecută, trupele sale au făcut o descindere în antena ONG-ului Medici ai Lumii din Perama, cerând expulzarea imigranţilor. În comună, câteva cafenele şi staţii de benzină s-au transformat în bârloage ale organizaţiei: steagurile greceşti, chipurile fioroase şi hainele negre risipesc orice îndoială.

O demonstraţie de forţă

Partidul finanţează onorariile avocaţilor. "Zorii Aurii este singura noastră speranţă", aruncă în faţa cafenelei Tassos, muncitor aflat în şomaj. O organizaţie criminală, capabilă de a ucide un om? "Şi ce dacă? Astăzi oamenii mor de foame şi nimeni nu vorbeşte despre asta...", răspunde omul, cu o violenţă necontenită. Ca şi mulţi alţii prezenţi în acea dimineaţă într-o cafenea din "zonă", şantierul naval din Perama, el nu are de altfel decât o singură dorinţă, şi anume "a-i vedea spânzuraţi pe Samaras şi Venizelos", primul ministru (Noua Democraţie ) şi numărul doi al guvernului (Pasok). El nu mai vrea să audă despre aceste două partide care au guvernat alternativ Grecia în ultimii patruzeci de ani.

Partidul Zori Aurii s-a angajat cu convingere într-o demonstraţie de forţă faţă de sindicatele istorice ale industriei navale

Partidul Zori Aurii s-a angajat cu convingere într-o demonstraţie de forţă faţă de sindicatele istorice ale industriei navale. În urmă cu zece zile, în timp ce sindicalişti PAME lipeau afişe în apropierea "zonei", vreo patruzeci de membri ai Zorilor Aurii au năvălit de pe străzile lăturalnice, îmbrăcaţi în uniformele lor negre şi înarmaţi cu bâte. Nouă sindicalişti au fost răniţi.

În Pireu, apariţia Zorilor Aurii în spaţiul public s-a făcut la începutul anului 2012 cu câteva raite prin centru ale unor cete de două duzini de membri ai partidului, sâmbătă sau duminică după-amiază. O prezenţă din ce în ce mai agresivă pe măsură ce ţara se apropia de alegeri legislative anticipate: de două ori, neonaziştii au înconjurat şi au bătut activişti Antifa.

Bătălia străzii

"Din ce în ce mai multe agresiuni ţintesc direct oamenii de stânga, consideră Dimitris Kousouris, băştinaş din Pireu. Acestea se petrec în cartiere populare, muncitoreşti, unde partidul neonazist a decis să câştige "bătălia străzii" – aşa cum spun ei-înşişi. Este evident că sunt într-o misiune de lovire a rămăşiţelor mişcării muncitoreşti organizate". Dimitris Kousouris, istoric specialist al anilor 1940 în Grecia, a fost el-însuşi atacat, în urmă cu cincisprezece ani, când era lider al unui sindicat studenţesc, de către un membru al Zorilor Aurii – într-o vreme în care organizaţia era doar un grupuşor care bătea indivizi de stânga prin universităţi. Zorii Aurii au început apoi să atace din ce în ce mai des imigranţi – albanezi, apoi afgani şi pakistanezi – iar în urmă cu trei ani, partidul neonazist a început să intre într-un cartier sărac din centrul-nord al Atenei (Aghios Panteleimonas), prin atacuri rasiste sub privirile pasive – sau chiar complice – ale poliţiei.

Unii muncitori la şomaj scapă uşor vorbe rasiste

Takis, laolaltă cu alţi militanţi de stânga, a fondat în Perama un colectiv de întrajutorare care, în jurul unui local, distribuie alimente, organizează meditaţii benevole, şi se mobilizează pentru a se opune politicilor de austeritate. Întruniţi săptămânal într-o adunare generală, membrii acestui colectiv sunt hăituiţi în permanenţă de problema înaintării Zorilor Aurii. Unii muncitori la şomaj scapă uşor vorbe rasiste. În ultimele luni, mai multe persoane au părăsit colectivul pentru a se alătura rândurilor Zorilor Aurii.

"Asistăm la o anume formă de război civil de joasă intensitate", analizează istoricul Dimitris Kousouris, "şi am ajuns în acest stadiu atât din cauza unui gen de amnezie colectivă cât şi din cauza disperării oamenilor: această întrunire de factori a deşteptat fiara fascistă ce moţăia."