Romi: O obsesie franceză

În timpul unei evacuări a unei tabere de romi, aproape de Lille (Nord), 18 septembrie 2013
În timpul unei evacuări a unei tabere de romi, aproape de Lille (Nord), 18 septembrie 2013
26 septembrie 2013 – Slate.fr (Paris)

La trei ani după Nicolas Sarkozy, guvernul socialist francez este şi el acuzat de UE de discriminare faţă de romi. Dacă acest subiect face deseori obiectul polemicilor, este pentru că el concentrează multe din problemele Franţei. excerpts.

Toată lumea o repetă, dar din păcate asta nu înseamnă că e ceva fals: problema romilor riscă să fie în centrul următoarelor campanii electorale [municipale în Franţa în martie 2014 şi europene în mai 2014]. Încă de acum mai mulţi candidaţi la alegerile municipale s-au apucat să discute problema pentru a încerca să câştige favorurile populaţiei locale. Romii ar fi doar vreo 20 000 pe teritoriu francez potrivit estimărilor ministrului de Interne. Nu mai puţin de 70% dintre intervievaţi se declară totuşi “preocupaţi de prezenţa romilor în Franţa”.

Problema romilor apare cu insistenţă în dezbaterea publică pentru că dezvăluie, în propria sa manieră, o grămadă de probleme care ne bântuie ţara. Prima din ele este cea a dificultăţii, pentru stat, de a face ca legalitatea să fie respectată. Instalarea sălbatică a taberelor de romi este cea respinsă. Dacă 86% dintre persoanele chestionate se declară împotriva instalării taberelor de romi în apropierea locurilor care au acest scop, doar 44% se opun unei tabere de romi legale. Or, opinia publică este agasată atât de lentoarea cu care autorităţile demontează taberele ilegale, supuse fiind procedurilor complicate şi chiar ingenuozităţii romilor, cât şi de ineficienţa acestor măsuri.

Teamă şi neîncredere

Dacă romii reînvie, până la caricaturizare, dificultatea Franţei de a integra populaţia de origine imigrantă, ei îndreaptă destul de grosolan proiectorul asupra legăturilor care ar exista, după cum se sugerează atât de des, între imigraţie şi delincvenţă. Asupra acestui subiect delicat, negarea naivă este la concurenţă acerbă cu cel mai cinic amalgam.

În cazul romilor, nu este nicio îndoială că o parte din cei care se află în Franţa – şi care nu sunt deloc reprezentativi ai comunităţii rome din ţările din Est în ansamblul său – sunt implicaţi într-o serie de traficuri, mergând de la cerşetorie organizată la prostituţie, trecând prin diferite tipuri de furturi.

Aceste realităţi suscită cu atât mai multă teamă cu cât neîncrederea faţă de “şătrari” rămâne ancorată în memoria populară. Marine Le Pen a notat bine că teama de romi, câteodată instalaţi în zonele cu imigraţie şi criminalitate, putea permite partidului său să-şi extindă audienţa.

Problema romilor pune sub semnul întrebării şi Europa

Problema romilor pune sub semnul întrebării şi Europa. Din două, una. Dacă România – de unde provin cei mai mulţi romi veniţi în Franţa – nu respectă drepturile acestei minorităţi şi se arată vinovată de discriminare, nu înţelegem ce face într-o Uniune Europeană ale cărei valori ea nu le-ar respecta de fapt. Dar dacă nu este cazul, nu vedem deloc motivele de a primi în Franţa o populaţie săracă venită dintr-o altă ţară a Uniunii.

În afară de traficul făcut prin acest du-te-vino, prezenţa a numeroşi romi ţine mai degrabă de un fel de imigraţie economică de bază. Sărăcia într-o ţară bogată oferă mai multe oportunităţi. Din nou, regulile europene ale jocului.

Libertatea de circulaţie şi de a se stabili este unul dintre principiile Uniunii. Dispariţia, în 2014, a restricţiilor care limitează drepturile cetăţenilor români şi bulgari nu va fi fără riscuri într-o Europă atât de eterogenă economic.

Infernul este celălalt

Trista soartă a romilor aduce la vedere, în sfârşit, un teribil contrast între marile discursuri care fac apologia diversităţii şi o respingere a alterităţii care se exprimă tot mai violent în societate. Colectivul naţional al drepturilor omului Romeurop a făcut multe pentru a combate prejudecăţile care îi privesc, doar printr-o simplă broşură.

Teama de străinul cu un mod de viaţă atât de diferit nu poate decât să fie profundă într-o societate angoasată de criză

Teama de străinul cu un mod de viaţă atât de diferit nu poate decât să fie profundă într-o societate angoasată de criză, suferind deja din cauza delincvenţei şi din cauza unei slabe integrări a imigranţilor. Responsabilii politici ar trebui totuşi să amintească tot ceea ce au îndurat romii, veniţi din India în Europa încă din Evul Mediu, de-a lungul istoriei.

De la persecutarea lor în Franţa sau în Germania, în acea epocă îndepărtată, la punerea lor în sclavie în România până la genocidul nazist, au fost scutiţi de foarte puţine suferinţe. Aceste nenorociri i-au condus pe romi să se închidă în ei înşişi, pentru a relua o expresie uzată, care capătă sens aici. Singularitatea lor culturală, păstrată ca reacţie, a contribuit la izolarea lor. În plus, cu cât mai mult ne simţim respinşi, cu atât mai mult riscăm să dezvoltăm comportamente asociale. Căile şi mijloacele pentru a rezolva o problemă atât de dureroasă şi complexă nu le vom găsi în niciun caz pe scena unei campanii electorale.

Factual or translation error? Tell us.