Chiar dacă Uniunea Europeană este şubredă, rămâne totuşi importantă. Instituţiile europene sunt digurile care au oprit cele mai înalte valuri ale crizei, ceea ce reprezintă mult când observăm efectele ei în alte ţări europene care nu sunt membre ale Uniunii sau ale statelor ce nu fac parte din uniunea monetară.

Adevăratul plan de care avem nevoie acum este cel care va salva UE de guvernele ce încearcă să o dezmembreze. În ultimele luni, Comisia Europeană a fost prea adesea neglijată de către unele guverne. ce anunţau direct presei importante măsuri de ajutor public (interzise de tratate, pentru a nu afecta concurenţa) fără a trece prin Bruxelles, sau ridicau deficitul public dincolo de limitele permise, fără să discute niciodată cu Comisia de conţinutul şi de modalităţile acestor măsuri. Iar atunci când aceasta a încercat să intervină în planurile la nivel naţional, statele membre au respins-o fără menajamente.

Odată criza oprită, Europa nu a fost în stare să treacă la ofensivă. De aceea acum este necesar să deschidem o dezbatere aprofundată pentru a elabora instrumente de guvernare economică mai capabile să asigure prosperitatea şi bunăstarea tuturor cetăţenilor Uniunii Europene.

Putem arunca prima piatră Comisiei Europene, pentru că nu ne-a condus la ieşirea din criză, dar ar fi nedrept. Desigur, Comisia Barroso a fost prea servilă faţă de guvernele membrilor. Dar fenomenul este, de fapt, mult mai adânc. Mulţi refuză să recunoască un adevăr incomod: la Berlin, Paris, Roma, Londra, şi chiar în Madrid sau în multe alte capitale europene, Comisia este văzută mai mult ca un obstacol, ca o sursă de piedici în calea intereselor naţionale, decât ca un sprijin pentru a le îndeplini.

Ceva sună fals în psihologia comunitară, şi avem nevoie să comunicăm : în prezent, puţini sunt cei care au încredere în Comisie pentru apărarea intereselor lor. Pentru Statele cele mai influente, Comisia este un actor care trebuie îngenunchiat. Pentru cei mai mici, este o autoritate de ocolit, de păcălit, sau pur şi simplu de ignorat. Adevăratul plan de salvare de care avem nevoie este deci fără îndoială cel care va feri Europa de impactul politicilor unilaterale ale acestor guverne.