Alegeți o limbă
Din fericire, Heinrich Boll [Premiul Nobel pentru literatură în 1972] nu mai e pe această lume pentru a asista la acest spectacol trist. Nicio îndoială că dacă ar fi călătorit în Irlanda de astăzi, scriitorul german nu s-ar fi îndrăgostit de această ţară, de această insulă plăcută de 4 milioane de oameni, idilă de sărăcie şi sursă de inspiraţie pentru o lume mai bună. Şi tocmai această Irlandă este cea care a atras turbo-capitalismul. Şi nu i-a reuşit. Probabil că Heinrich Böll ar fi rămas fără glas.
"Aici deja ordinea socială europeană a luat alte forme", a scris el în anii '50 în timpul unei excursii la Dublin. Era sub vraja tovarăşilor lui de drum irlandezi, era romantic ad nauseam. "Sărăcia nu mai era o ruşine, şi, de fapt, nici cinste, nici ruşine, ci era - ca un moment al conştiinţei sociale - tot atât de nesemnificativă ca bogăţia: dungile pantalonilor îşi pierduseră tăişul".
Aceste linii au apărut apoi în celebrul său Jurnal irlandez, în care Böll descrie o societate cinstită, modestă, mulţumindu-se cu puţin şi la fel de fericită, o ţară care, în ciuda foametei, emigraţiei şi puterii Bisericii Catolice, reuşise să îşi păstreze umanitatea.
Odată cu Irlanda, s-a prăbuşit deci un vechi vis german
La mijlocul anilor '50, Jurnalul irlandez, a apărut şi ca exact opusul durei Germanii de după război şi a miracolului ei economic, cu noii zei numiţi Creştere, Consum şi Capital. Heinrich Böll, omul cinstit din Köln, şi Irlanda, cinstita insulă din Nord, erau făcuţi unul pentru celălalt. Acestea au fost vremurile bune. Insula lui Böll era săracă, dar nu în stare de faliment. Astăzi este invers.
În ultimele săptămâni, odată cu finanţele irlandeze s-a prăbuşit deci un vechi vis german. Precum rareori în alte ţări, mica insulă avea un loc special în inima germanilor. În anii '60, '70 şi '80, numeroşi compatrioţi au călcat pe urmele lui Böll în Irlanda şi nutreau aceeaşi nostalgie (cel puţin cei care nu-i preferau Goa sau Ibiza).
Irlanda le părea mai pură şi mai onestă decât patria lor, câmpiile ei erau încă fertile, uzinele rare şi oamenii nu erau încă corupţi de avere. Nici că se putea visa mai mult, spuneau germanii cântând laudele întârzierii.
O schimbare spectaculoasă
Şi reuşeau la perfecţiune să oculteze faptul că irlandezii, la rândul lor, îşi blestemau sărăcia. Într-un fel îşi apărau dreptul de a visa la o altă viaţă, chiar dacă asta însemna a combate realitatea. Chiar şi astăzi, cifrele Oficiului de Turism irlandez arată că germanii sunt cei mai fideli vizitatori ai insulei.
"Ordinea socială europeană" a luat într-adevăr "alte forme" acolo, chiar dacă aceste forme nu sunt chiar cele dorite de Böll. De mai multe săptămâni, această mică insulă ţine tot continentul european în suspans, ameninţând euro-ul şi totodată coloana vertebrală a comunităţii europene. Cum de s-a putut transforma atât de repede ţara cea mai arierată din Europa într-un adevărat tripou, un paradis pentru rechini imobiliari, băncile de investiţii şi alte molime ale finanţei?
Până la sfârşitul anilor '80, Evul Mediu îşi găsise un ultim refugiu în Irlanda, departe de luminile continentului. Timp de decenii, Biserica Catolică şi-a apărat bastionul celtic împotriva asalturilor modernităţii. Totuşi, la începutul anilor '90, odată cu căderea Cortinei de Fier şi începuturile globalizării, Biserica a trebuit şi ea să capituleze noilor stăpâni.
Aceleaşi excese ca în ţările din Europa de Est
Catolicismului a lăsat locul domniei capitalismului. În scurt timp, virtuoasa Irlandă s-a transformat într-un bordel, locul unde se venea pentru a face ce nu se îndrăznea acasă.
Această nouă situaţie părea a fi o binecuvântare pentru Irlanda. Insula zumzăia de activitate şi miliardele de ajutoare din partea UE întăreau şi mai mult iluzia că vremurile grele erau pentru totdeauna lăsate în urmă.
Peste noapte, ruda săracă a Europei a devenit una dintre cele mai scumpe ţări. Epidemia de obezitate a câştigat rapid insula unde 30% dintre femei şi aproape jumătate dintre bărbaţi sunt acum supraponderali. Până în anii '80, irlandezii se numărau printre popoarele cele mai slabe din Europa. Acum, talia lor se apropie de cea a germanilor. Creşterea lor a fost disproporţionată.
Ca peste tot unde oamenii au încercat să lupte împotriva evoluţiei naturale, modernitatea a venit în Irlanda ca un potop. În acest sens, oamenii proaspăt eliberaţi seamănă mult cu oamenii proaspăt îmbogăţiţi. Deci nu este surprinzător felul în care capitalismul a dat naştere În Irlanda la aceleaşi excese ca în ţările demult înrobite din Europa de Est. Chiar dacă pe insulă au fost într-adevăr create noi companii puternice, liderii politici s-au bazat prea mult pe noua lor industrie financiară, secretul succesului lor. Pentru prima dată în istoria lor, acest sector magic le aducea bunăstare şi prosperitate.
Tigrul Celtic seamănă acum cu un pisoi epuizat, zbârlit şi şchiop. Germanii ar trebui să-l mângâie cu grijă şi să continue să viziteze micul bolnav. "Această Irlanda există, a scris Heinrich Böll în jurnalul său. Dar cine vine şi n-o găseşte, totuşi, nu poate pretinde despăgubiri de la autor".
Criza euro
Europa în capcana propriei sale viziuni pe termen scurt
"Criza datoriilor dezbină Europa" titrează Trouw: cei Douăzeci şi Şapte se luptă din greu să ajungă la un acord asupra modului de a răspunde pe termen mediu şi lung la criza datoriilor. Întruniţi în 6 şi 7 decembrie la Bruxelles, miniştrii Economiei ar trebui să ia în considerare măsuri de prevenire a propagării crizei în Peninsula Iberică. Cotidianul scrie că discuţiile s-au împiedicat mai ales de refuzul Germaniei şi Olandei de a creşte dotarea Mecanismului european de stabilizare financiară, creştere cerută de Fondul Monetar Internaţional. Acestea au respins de asemenea ideea lansată de Luxemburg şi Italia, de a institui o agenţie europeană pentru datorie, care să emită obligaţiuni guvernamentale europene (eurobonduri).
