Alegeri europene 2014: Votul contestatar creşte şi înspăimântă

7 octombrie 2013 – Le Monde (Paris)

Succesul partidelor eurofobe în statele membre anunţă un val eurosceptic în timpul alegerilor europene de anul viitor. Subiectul lor – imigraţia, austeritatea, respingerea executivului de la Bruxelles – domină deja campania.

Avansul partidului antieuro în Germania, pătrunderea extremei drepte în Austria, presiunea eurofobilor lui Nigel Farage asupra conservatorilor britanici, dezastrul electoral al partidului aflat la putere în timpul alegerilor municipale portugheze, din cauza austerităţii, constituie un preambul la campania alegerilor europene din mai 2014, care riscă să fie marcată de grupări ostile ortodoxiei de la Bruxelles.

Tradiţionalelor voturi anti-imigraţie şi anti-Bruxelles, care au hrănit valurile de euroscepticism, în timpul scrutinelor precedente, se adaugă acum un vot anti-Merkel şi anti-troica, prosper de fapt de când cu criza monezii euro şi planurile de austeritate care se tot repetă. Aceste fronturi "anti" se încrucişează destul de des. Euroscepticii sunt îngrijoraţi din cauza dezvoltării imigraţiei, în timp ce austeritatea hrăneşte refuzul unei Europe liberale.

În timp ce partidele aflate la guvernare sunt mai preocupate de scrutinele naţionale decât de alegerile europene cu participare slabă la vot, aceste "anti" intenţionează să capitalizeze [scrutinul] din 22 şi 25 mai 2014 pentru a-şi legitima influenţa. Această mişcare intervine în momentul în care Parlamentul European câştigă puteri mai importante, mai ales în ceea ce priveşte alegerea preşedintelui Comisiei.

Europeni febrili

Preşedintele Partidului pentru Independenţa Marii Britanii (UKIP), Nigel Farage, face din alegerile europene principalul său obiectiv pentru a-şi impune opiniile în Marea Britanie şi pentru a schimba raportul de forţe la Bruxelles. Aceeaşi prioritate o au şi Adevăraţii Finlandezi sau Frontul Naţional (FN), Beppe Grillo, în Italia, Syriza, principalul partid de opoziţie din Grecia. Ei speră să cristalizeze astfel voturile "anti" care se exprimă cu mai multă uşurinţă în acest scrutin. "Alegerile europene sunt alegeri în mod tradiţional favorabile partidelor periferice", explică politologul Dominique Reynié. "E vorba de un scrutin proporţional, deci numărul absenţioniştilor este important, mai ales în electoratul moderat".

Imigraţia – spre Europa ca şi în interiorul Uniunii – va fi una din temele de campanie

Ingredientele coctailului sunt cunoscute: imigraţie, birocraţie şi austeritate. Ele se amestecă uneori cu riscul de a exploda. Polemica din Franţa asupra romilor demonstrează că imigraţia – spre Europa ca şi în interiorul Uniunii – va fi una din temele de campanie. Este şi marja de manevră care va fi utilizată de extrema dreaptă, de Danemarca, de Grecia, de Olanda, Austria şi Franţa.

Este şi un subiect adoptat cu uşurinţă de euroscepticii din UKIP sau de noul partid antieuro Alternativă pentru Germania(AfD). Pentru o parte din europenii care au devenit agitaţi din cauza crizei, libera circulaţie este văzută ca o ameninţare pentru locurile lor de muncă. Muncitorul român sau bulgar este pe cale să înlocuiască instalatorul polonez.

Euroscepticismul profită de criză. Criticilor aduse birocraţiei instituţionale de la Bruxelles se adaugă proasta gestionare a furtunii financiare. "De când cu criza datoriei publice, statele din Sud sunt convinse că ceea ce li se întâmplă este din cauza Berlinului, în timp ce cele din Nord consideră că din cauza celor de la Bruxelles ele sunt obligate să dea bani pentru Sud", explică deputatul Partidului Popular European (PPE) Alain Lamassoure. Adevăraţii Finlandezi văd în ajutorul dat grecilor justificarea euroscepticismului lor, la fel ca Partidul Libertăţii, al lui Geert Wilders, care atinge în sondajele din Olanda nu mai puţin de 30%.

Nu lui Merkel, nu troicii

Pe lângă aceste două opoziţii tradiţionale, criza a scos la suprafaţă un front anti-Merkel şi anti-troica, prosper în Europa de Sud, la stânga ca şi la extrema dreaptă. În Grecia, Syriza şi partidul populist al grecilor independenţi intenţionează să profite de larga respingere a măsurilor impuse dinspre Bruxelles şi de către Fondul Monetar Internaţional (FMI), pentru a se impune la Strasbourg. În Spania, mişcarea Indignaţilor a promis liste pentru scrutinul din mai.

"Proiectul european se află în faţa unui risc foarte mare", recunoaşte Anni Podimata, vicepreşedinta Parlamentului, deputată a Partidului Socialist Grec (Pasok). "Sentimentul antieuropean se agravează pe zi ce trece. El ar trebui să incite partidele la o asumare a mesajului european". Până acum, extrema dreaptă şi mişcările eurosceptice, foarte divizate, aveau o greutate limitată în Parlamentul European. Deputaţii FN sunt neînscrişi, în timp ce alte mişcări se regăsesc în cadrul grupului Europa Libertăţi Democratice, alături de Nigel Farage şi de membrii Ligii Nordului. Visul FN este de a crea un grup cu FPÖ austriac, care tocmai a depăşit 20 de procente la alegerile legislative din 29 septembrie.

"Vor exista între un sfert şi o treime din deputaţi care vor vota 'nu' la o treime din orice, dar acest fapt nu va împiedica funcţionarea Parlamentului. Înţelegerea dintre PPE şi social-democraţi va fi mai necesară ca niciodată", susţine Alain Lamassoure. Cele două partide au anunţat deja că vor face o campanie de dreapta-stânga, dar intrarea în campanie a social-democraţilor coincide cu decizia SPD de a participa la guvernul Merkel.

Factual or translation error? Tell us.