Pe bufetul din sufragerie, fotografiile alcătuiesc un mic altar în memoria fiului pierdut: Pavlos la nunta surorii sale, Pavlos în concert sau Pavlos adolescent. Era un băiat frumos, cu ochi mari şi negri, cu un zâmbet plăcut. "Dar mai ales cu inimă mare. Toată lumea se ataşa imediat de el", şopteşte Magda, mama lui, parcă hipnotizată de imaginile zilelor fericite. În spatele ei, Panagiotis, tatăl lui Pavlos, nu reacţionează, înmărmurit în durerea sa.

Două lovituri de cuţit în inimă au făcut din fiul lor un simbol: cel al derivei criminale a partidului de extremă dreapta Zorii Aurii, intrat pentru prima dată în Parlamentul grec în 2012. Pavlos Fyssas, 34 de ani, ar fi preferat cu siguranţă să-şi datoreze faima cântecelor sale. A apărut pe prima pagină a ziarelor greceşti drept martir, înjunghiat în noaptea din 17 către 18 septembrie de către militanţi ai Zorilor Aurii, o formaţiune acum calificată public drept neo-nazistă.

Moartea tânărului, o seară de meci de fotbal într-o suburbie populară, a declanşat un seism politic şi s-a transformat în afacere de stat. Pentru prima dată de la întoarcerea democraţiei, în 1974, statul-major al unui partid reprezentat în Parlament este pasibil de urmăriri penale.

După crimă, mulţi au subliniat importanţa acestei "morţi în plus", care a trezit opinia publică şi autorităţile. Fiindcă Pavlos Fyssas era grec, spre deosebire de precedentele victime ale Zorilor Aurii, aproape exclusiv imigranţi.

Ceea ce nu răspunde la întrebarea esenţială: cum de Zorii Aurii, acest partid care se pretinde a fi extrem de naţionalist, rezervat "doar grecilor pur-sânge", a putut trece acest prag de netrecut şi asasina un tânăr grec în plină stradă ? Cine a ghidat cu adevărat mâna criminalului, un camionagiu de 45 ani, tată a doi copii, cu înfăţişare banală, şi care în principiu avea totul de pierdut implicându-se într-o crimă?

Seara unui meci Olympiakos – PSG...

De fapt, era cât pe-aci ca uciderea lui Pavlos să nu intereseze pe nimeni şi să rămână un fapt divers local, rapid clasată fără urmări. Dar scenariul a derapat în seara crimei. Datorită reflexului neaşteptat al unei poliţiste. Pe 17 septembrie, Pavlos s-a întâlnit cu prietena lui, Chryssa, şi cu câţiva prieteni pentru a merge la meciul dintre Olympiakos şi Paris Saint-Germain.

Asemeni tuturor tinerilor din regiunea Pireului, Pavlos este un suporter Olympiakos, gata să urle la cel mai mic penalti ratat. "Au ajuns chiar înainte de începutul meciului. Îmi amintesc foarte bine, fiindcă îl cunoşteam pe Pavlos din vedere, chiar dacă nu ştiam că era cântăreţ. Pentru mine, era doar un tânăr din cartier”, spune patronul cafenelei Coralia, un bar din Keratsini a cărui terasă acoperită are un televizor cu ecran mare.

În timpul întâlnirii, nimic de semnalat: Pavlos şi trupa lui beau bere, atmosfera era destul de animată, ca de fiecare dată când joacă Olympiakos. Dar fără alte probleme. El afirmă că nu i-a observat pe cei doi sau trei tipi (versiunile sunt divergente) care, potrivit anumitor martori, ar fi trimis SMS-uri observându-l pe Pavlos în timpul meciului. "Doar la sfârşitul serii, când toată lumea ieşea, am văzut şi eu acea bandă apărută ca din pământ, pe trotuarul din faţă", continuă patronul.

Vreo douăzeci de indivizi deja încălziţi încep atunci să se ia de acesta şi de prietenii săi, care mai sunt încă în stradă. Foarte repede, tonul urcă. Trei bărbaţi se desprind din grup şi se apropie de Pavlos, îl busculează. Mai în spate, Chryssa, prietena lui, vede totul şi începe să se alarmeze. Ea încearcă să avertizeze un grup de poliţişti care, foarte curios, privesc pasiv scena de la distanţă. În zadar. Ea îi roagă din nou, atunci când o maşină apare cu viteză şi se opreşte chiar în faţa evenimentelor. Un individ iese, îl prinde pe Pavlos ca şi cum ar fi vrut să-l sărute şi îl înjunghie de două ori în inimă. Înainte să se prăbuşească, tânărul are doar destul timp ca să arate ucigaşul poliţiei, care în cele din urmă se apropiase.

În contrast cu inerţia colegilor ei, o poliţistă îşi scoate brusc arma, îndreptând-o către asasin

În acel moment, în contrast cu inerţia colegilor ei, o poliţistă îşi scoate brusc arma, îndreptând-o către asasin. Care părea atât de sigur de impunitatea lui încât zăbovea încă în maşina lui după ce aruncase cuţitul în şanţ. "Fără curajul acestei poliţiste care a arestat ucigaşul, am specula încă cu privire la cauzele unui omor nerevendicat. Şi unii ar susţine că era doar o încăierare de după meci care a evoluat prost", subliniază celebrul jurnalist Pavlos Tsimas, de la Mega TV, principalul canal privat.

Zori Aurii, un aliat politic foarte comod

La început, aceasta este de altfel versiunea oficială: o încăierare între tineri de suburbie, legată de fotbal. Dar justiţia descoperă repede că Georgios Rupakias, criminalul arestat, este membru al Zorilor Aurii. Şi examinarea telefonului său mobil dezvăluie că a sunat mai mulţi responsabili ai partidului, chiar înainte şi chiar după crimă.

Membru de doar un an, el era plătit de către partid şi apare pe mai multe fotografii făcute la mitinguri organizate de neonazişti, în ciuda negărilor iniţiale ale şefilor Zorilor Aurii, care au afirmat mai întâi că nu-l cunoşteau. Aceştia din urmă au fost şi ei rapid arestaţi. Datorită dosarelor serviciilor secrete greceşti, care îi puseseră de mult timp sub ascultare.

Noaptea, Zorii Aurii orchestra pogromuri; ziua, guvernul încuraja raidurile şi arestările de migranţi

Ceea ce merită felicitări. Dar unii comentatori şi-au exprimat nedumerirea: astfel poliţia avea cu ce să-i trimită de mai mult în faţa tribunalelor... De ce, atunci, nu a acţionat mai devreme? "Zorii Aurii au jucat mult timp un rol comod. Partidul a devenit popular declarându-se 'anti-sistem', opus clasei politice tradiţionale pe care întreaga ţară o urăşte. Dar este doar o aparenţă.În Parlament, Zorii Aurii a votat mereu ca guvernul: pentru concedieri, privatizări, reduceri salariale. Aceeaşi poveste cu agresiunile împotriva străinilor: acestea permiteau justificarea sau minimizarea impactulului politicilor în materie de imigraţie. Noaptea, Zorii Aurii orchestra pogromuri; ziua, guvernul încuraja raidurile şi arestările de migranţi în tabere cu condiţii de viaţă inumane", explică, în biroul său din centrul Atenei, Dimitri Zotas, avocat al mai multor imigranţi victime ale partidului neonazist. ”Problema este că Zorii Aurii a sfârşit prin a scăpa de sub mâna demiurgilor lor. Cu o popularitate din ce în ce mai mare, aproape 15% în ajunul uciderii lui Pavlos, niciodată deranjaţi pentru atacurile lor împotriva imigranţilor, neonaziştii se simţeau invulnerabili. Ei au crezut că puteau merge şi mai departe, poate prea departe".