Recent, Bruxelles şi-a îndreptat atenţia asupra toaletelor şi pisoarelor europenilor şi mai ales asupra cantităţii de apă optime pentru a le curăţa.

“UE vrea să ne reglementeze toaletele!” Presa britanică nu a întârziat să alerteze opinia publică de când s-au auzit primele ştiri legate de proiectele Comisiei Europene, pe culoarele instituţiilor europene. Chiar dacă informaţia nu era exactă, deoarece intenţia celor de la Bruxelles nu a fost să impună orice, ci doar să definească normele unei etichete pentru “toalete ecologice”, asta nu a fost suficient pentru a calma spiritele. “Este ridicol. UE chiar nu are nimic mai urgent de făcut?”, a protestat eurodeputatul britanic Martin Callanan.

Trebuie spus, înainte de a conchide că un rezervor de apă “ecologic” nu ar trebui să conţină mai mult de cinci litri de apă (un litru pentru un pisoar), că s-au cheltuit 89 000 de euro pe studii avansate pe acest subiect. S-au analizat mai ales disparităţile geografice în UE în ceea ce priveşte folosirea pisoarelor. Raportul asupra modului de a trage apa este o veritabilă mină de informaţii pentru antropologi. Aflăm astfel că ţara cea mai populată a Uniunii, Germania, este doar pe locul trei (după britanici şi italieni) în ceea ce priveşte consumul de apă pentru a curăţa toaletele. În timp ce în Polonia se consumă de trei ori mai puţin decât în Spania, este adevărat, mai populată, dar fără să fie o atât de mare diferenţă totuşi.

O economie de 390 de milioane de euro

Analizele de la Bruxelles pot câteodată să pară ridicole, dar comisarul european pentru Mediu, Janez Potočnik, a avertizat împotriva râsetelor prea timpurii, susţinând că dacă doar 10% din gospodăriile europene ar adopta toalete ecologice, economiile realizate ar fi de ordinul a 390 de milioane de euro.

De la începutul anilor 1990, UE a introdus etichetele privind standardele de mediu pentru numeroase produse, şi mai ales pentru aparatele electrocasnice, pentru a consuma mai puţină energie. Acest demers este în general primit favorabil de europeni. Trasul apei nu a avut tot atât noroc, lovindu-se de întoarcerea în forţă a euroscepticismului.

Nu putem nega că Bruxelles are câteodată tendinţa să meargă cam prea departe

Bineînţeles, nu putem nega că Bruxelles are câteodată tendinţa să meargă cam prea departe. În 2009 deja, UE a renunţat să aplice o parte din normele comerciale referitoare la fructe şi legume care, pentru a nu cita decât exemplul cel mai emblematic, introduceau o clasificare a castraveţilor în funcţie de curbura lor. De asemenea, în luna mai, Comisia a abandonat proiectul, criticat în mod larg, de a interzice servirea în restaurante a uleiului de măsline în carafă, în favoarea sticlelor originale, pentru a evita contrafacerea. Chiar dacă propunerea a fost apărată de producătorii de ulei, comisarul european pentru Agricultură şi dezvoltare rurală, Dacian Cioloş, este cel care a suportat povara criticilor.

“Nu pentru orice problemă este nevoie de soluții la nivel european. Europa trebuie să se concentreze asupra domeniilor în care valoarea sa adăugată este cea mai mare. UE trebuie să facă pași mari în problemele mari și pași mici în problemele mici – lucru care poate în trecut ne-a scăpat uneori din vedere”, a recunoscut şeful Comisiei Europene, José Manuel Barroso în septembrie anul trecut, în timpul discursului său privind starea Uniunii (conservatorii britanici nu au pierdut ocazia să îi amintească aceste cuvinte la episodul trasului apei).

“Regulatory fitness”

De peste o lună, Comisia Europeană trece în revistă legislaţia europeană pentru a proceda la simplificarea ei, suprimând proiecte considerate superflue sau care nu au nicio şansă să fie aprobate şi simplificând anumite reglementări.

“Simplificarea” legislaţiei europene a devenit chiar prioritatea guvernului lui David Cameron. Premierul britanic a promis să organizeze până în 2017 un referendum asupra ieşirii ţării sale din UE. Dar pentru că însuşi Cameron rămâne convins că este mai bine să rămână în Uniune, el caută toate mijloacele să-i convingă de asta pe compatrioţii săi.

Ideea originală a lui Cameron era flexibilizarea condiţiilor de apartenenţă a Marii Britanii la Uniunea Europeană cu ocazia viitoarei reforme a tratatelor UE, anunţată din când în când de Berlin. Dar o astfel de reformă nu este încă la ordinea zilei şi unica luptă de dus în prezent de britanici este cea în favoarea a ceea ce ei numesc regulatory fitness, sau o “reglementare clară şi eficientă”.

Afacerea nu este de neglijat şi mizele sale depăşesc clar problema castraveţilor

La ultimul summit european, premierul polonez Donald Tusk a participat la o reuniune mai restrânsă, organizată de David Cameron în vederea formării unei “coaliţii a simplificării”. Afacerea nu este de neglijat şi mizele sale depăşesc clar problema castraveţilor. Printre cele 30 de recomandări ale patronatului britanic, reluate de guvern, figurează mai ales refuzul noii reglementări a UE pentru extragerea de gaz de şist. Polonia nu o vede cu ochi buni, temându-se ca exigenţele de mediu şi birocratice să nu reducă industria gazului de şist.

Îi vor asculta cei de la Bruxelles pe adepţii “regimului de slăbire”? Comisia Europeană rămâne foarte divizată pe acest subiect. Cât despre avizul său pentru gazele de şist, el va fi dat probabil în decembrie.