Operaţiune de pacificare în Luanda: paisprezece deputaţi portughezi au fost în delegaţie la începutul lunii noiembrie în capitala angoleză, pentru a încerca să descreţească relaţiile dintre Lisabona şi fosta sa colonie.

Ministrul portughez de Externe credea că face un lucru bun, la mijlocul lunii septembrie, când a exprimat "scuze diplomatice" Angolei, în privinţa anchetei în curs de desfăşurare asupra unor sus-puşi angolezi din Portugalia, dar ieşirea sa neaşteptată a avut efectul invers: totul s-a complicat de fapt între Lisabona şi Luanda. Preşedintele angolez, José Eduardo Dos Santos, în post fără întrerupere din 1979, a considerat, în discursul său asupra stării naţiunii, din 15 octombrie, că nu mai erau îndeplinite condiţiile pentru un "parteneriat strategic".

Pe 21 octombrie, Jornal de Angola, cotidianul oficial al regimului Luanda, denunţa într-un editorial intitulat "Adio lusofonie", o "agresiune intolerabilă". Acelaşi ziar scrisese, cu câteva săptămâni înainte, că Portugalia nu avea de ce să "dea lecţii" fostelor sale colonii.

Scandal imediat la Lisabona, unde politicieni şi editorialişti au dezaprobat puternic atitudinea supusă a ministrului. Ceea ce, prin ricoşeuri, a vexat puterea în Luanda, care s-a simţit "atacată" de această dezbatere explozivă în jurul relaţiei de dependenţă între vechea metropolă, acum aproape de faliment, şi fosta sa colonie în plin avânt economic.

Revanşa istoriei

O "revanşă" a Istoriei, ar vrea să creadă unele organe mass-media, care se datorează mai ales unui decalaj brutal între cele două ţări. Cu o rată a şomajului de circa 17% şi o recesiune continuă (-1.8 procente preconizate pentru 2013), exacerbate pe termen scurt de o politică de austeritate severă, Lisabona pare dispusă să facă absolut orice pentru a atrage investiţii străine.

Balanţa comercială a Portugaliei faţă de Angola, încă pozitivă în 2012, a trecut pe roşu în primele şase luni ale anului 2013

În schimb, Luanda afişează rate de creştere impresionante (în jur de 15 % în timpul anilor 2000), datorită cursului petrolului, care urcă vertiginos, şi vânzării de diamante, şi este curtată de investitori din China sau Brazilia. Simbol al acestei inversări de roluri, balanţa comercială a Portugaliei faţă de Angola, încă pozitivă în 2012, a trecut pe roşu în primele şase luni ale anului 2013.

Lisabona importă acum mai mult petrol angolez decât reuşeşte să exporte produse către fosta sa colonie . În paralel, investiţiile angoleze în Portugalia, ale căror valoare este greu de cifrat cu precizie, sunt în creştere constantă de la începutul anilor 2000 încoace.

Dar Angola nu este numai o fostă colonie portugheză, cu 19 milioane de locuitori şi ieşită dintr-un lung război civil în 2002. Ea este de asemenea unul dintre cele mai corupte state autoritare din lume, pe locul 157 în clasamentul Transparency International (din 176), stat condus într-o opacitate totală de familia Dos Santos şi de partidul prezidenţial, MPLA.

"Revanşa colonizatului" este foarte ambiguă. Multe dintre "investiţiile" angoleze, în imobiliarul de lux de pe litoral sau în bănci, sunt îndoielnice şi nu profită decât unui cerc restrâns de întreprinzători, apropiat guvernului din Luanda. Mai mulţi interlocutori intervievaţi de Mediapart la Lisabona descriu un sistem vertiginos, în care Portugalia serveşte drept placă turnantă a spălării de bani pentru noii bogătaşi angolezi.

Pentru fostul jurnalist portughez Pedro Rosa Mendes, acum universitar la EHESS, această practică de spălare a capitalurilor este mult mai veche decât criza actuală. A început de fapt la sfârşitul anilor 1990, atunci când Angola, în toiul unui război civil, a deschis noi concesii asupra rezervelor sale petroliere.

Decizia a generat o explozie a producţiei de aur negru în ţară, a umplut cuferele statului şi a dat un avânt nemaivăzut influenţei ţării pe scena internaţională. Recesiunea din ţările Europei de Sud, începând din 2008, a continuat să amplifice marea transformare a relaţiilor dintre Angola şi Portugalia.

Câţi sunt astfel cei care doresc să pună mâna pe bijuteriile vechii metropole? Familii apropiate de preşedinţia din Luanda, care dispun de naţionalitate angoleză şi portugheză, au lansat ofensiva. "Ziarele vorbesc despre ‚cercurile prezidenţiale’. Dar este vorba mai ales de Dos Santos şi de familia sa", consideră Pedro Rosa Mendes.

Creatura clanului

Isabel Dos Santos, 40 de ani, absolventă a King’s College din Londra, singura femeie miliardară din Africa, este unul dintre personajele-cheie

"Propria familie" a acestuia, şi mai ales fiica sa cea mare, Isabel Dos Santos, 40 de ani, absolventă a King’s College din Londra, singura femeie miliardară din Africa, este unul dintre personajele-cheie ale acestei sulfuroase saga post-coloniale.

Potrivit presei oficiale angoleze, ea ar fi o dovadă vie că Angola, o ţară în care 70% din populaţie trăieşte cu mai puţin de doi dolari pe zi, poate de asemenea fabrica poveşti de succes în inima finanţei internaţionale.

Moştenitoarea, născută dintr-o primă căsătorie a lui Dos Santos, deţine în prezent în Portugalia un portofoliu de active impresionant. În câţiva ani, aceasta a achiziţionat jumătate din capitalul unui gigant al telecomunicaţiilor (rezultat al fuziunii dintre ZON şi Optimus) şi o mare parte a băncii portugheze BPI – fiind, cu 19.4%, al doilea cel mai mare acţionar al acesteia.

Este de asemenea prezentă în consiliul de administraţie al unei alte instituţii financiare, BIC Portugalia, şi deţine acţiuni în Amorim Energia, care controlează aproape 40% din Galp, unul dintre principalele grupuri de petrol şi gaze din Europa.

"Prinţesa" este astăzi al treilea cel mai bogat om în termeni de valoare a portofoliului de acţiuni cotate la Bursa de Valori din Lisabona. Cu o avere estimată la 1.7 miliarde de dolari, ea a devenit o persoană inconturnabilă în peisajul economic portughez. La prima vedere, este greu de a nu te bucura de afluxul masiv al acestor capitaluri proaspete, când ţara este exsanguă...

Dar lucrurile se complică atunci când se caută originile averii lui "Isabel". Iată ceea ce a încercat să facă revista Forbes într-o largă anchetă publicată în septembrie, care a făcut mult zgomot la Lisabona – ceva mai puţin în Luanda.

Concluzia este imparabilă: "fata tatii" este o creatură inventată de tatăl său pentru a acapara, în beneficiul "clanului" său, o parte din veniturile bunurilor publice, de la petrol la diamante, înainte de a-şi securiza aceşti bani în străinătate – destinaţie Portugalia.

Sfârşitul primei părţi