Alegeți o limbă
Germanii au dat lumii autoturismele Audi şi autostrăzile, dar au alungat tot ce avea patru roţi şi un motor din Vauban. În această suburbie a oraşului universitar Freiburg, pături de flori înlocuiesc în faţa caselor ceea ce ar fi în mod normal locuri de parcare. În loc de huruiturile maşinilor, rezidenţii ascultă ciripitul păsărilor.
"Dacă doriţi să aveţi o maşină aici, trebuie să plătiţi aproximativ 20 000 euro pentru un spaţiu", spune Andreas Delleske, unul dintre fondatori proiectului "dar în jur de 57% din locuitori şi-au vândut maşina pentru a se bucura de privilegiul de a trăi aici." Deci majoritatea locuitorilor călătoresc pe biciclete sau folosesc serviciul de tramvai care conectează Vauban de centrul Freiburg-ului. Dacă vor o maşină ca să meargă în vacanţă sau să mute ceva, ei închiriază una sau aderează la un sistem de împărţire de maşină.
Pentru că localitatea nu are autoturisme, urbaniştii din Vauban au înlăturat aproape complet drumurile. Străzile şi aleile sunt pavate sau acoperite cu pietriş iar vehiculele sunt autorizate numai pentru a descărca mărfuri esenţiale. A se lipsi de maşini este numai începutul a ceea ce este salutat ca fiind unul dintre cele mai reuşite experimente de viaţă "verde" din Europa şi este privit ca un plan de viitor.
Adăpostind 5300 de persoane, casele elegante din Vauban au balcoane largi şi ferestre mari de model francez, care dau spre grădini liniştite. Impresia de ansamblu este aceea de a fi blocat într-o publicitate IKEA. Dar dacă la suprafaţă districtul pare burghez, o eco-revoluţie fierbe dedesubt. Toate ferestrele sunt de tip termoizolante cu trei geamuri. Un sistem de ventilaţie garantează că apartamentele sunt întotdeauna alimentate cu aer proaspăt. Majoritatea caselor sunt alimentate cu panouri solare şi cu generatoare cu înalt randament ce ard aşchii de lemn şi oferă încălzire şi energie electrică. Casele din Vauban generează în general un surplus de energie electrică pe care îl vând companiilor de electricitate.
Delleske este foarte mândru de casa sa de 90m² a cărei încălzire costă doar 114 euro pe an. "Majoritatea oamenilor plătesc această sumă încălzirea pe lună", spune el. A renunţat şi la evacuări pentru toalete şi duşuri: deşeurile sunt transformate în îngrăşământ în wc-uri biologice iar apa de la duş şi chiuvete este filtrată şi folosită pentru grădină.
Vestea despre Vauban se răspândeşte. Şase sau şapte autobuze de vizitatori vin pe zi - parcându-se pe margini. La intrare, ei sunt întâmpinaţi de un slogan care spune: "Noi creem lumea pe care o dorim". Şi totuşi originile suburbiei sunt departe de astfel de teme idealiste. Viaţa ei a început în 1937 ca o cazarmă pentru armata Wehrmacht lui Adolf Hitler. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, a fost rechiziţionat de armata franceză şi numit Cartierul Vauban. După re-unificarea germană, francezii s-au retras şi districtul a fost predat oraşului Freiburg în 1994.
La scurt timp după aceea, un grup de ecologişti din clasa de mijloc au înfiinţat Forumul Vauban, şi au început negocieri cu conducerea oraşului. Rezultatul a fost o însărcinare de a proiecta case durabile din punct de vedere ecologic. Cea mai mare parte a clădirilor de cazarme au fost dărâmate şi peste 60 de arhitecţi au fost angajaţi pentru a reconstrui o aşezare.
Proiectul este şi o reamintire a puterii mişcării verzi din Germania. Freiburg este condus de către o coaliţie între conservatori şi verzi, cu consilierii verzi deţinând cele mai multe locuri. În timpul alegerilor europene, Partidul Verde a câştigat 60% din voturi în Vauban. Districtul merge contra reputaţiei germane de a avea una dintre natalităţile cele mai scăzute din lume : aproape de 30% din locuitori au sub 18 ani. Ute şi Frank Lits s-au mutat aici acum cinci ani. Copii lor, cu vârste cuprinse între 6 şi 10 ani, pot ieşi pe uşa apartamentului lor de 250 000 euro cu patru camere într-o grădină comunală. "Am dorit să ne cumpărăm propria noastră casă şi ne-au plăcut principiile ecologice ale acestui loc", a spus doamna Lits. "Dar motivul principal este acela că Vauban este perfect pentru copii. Ei se bucură de un fel de libertate care cred că ar fi dificil de găsit într-un oraş normal."
Totuşi, curajoasa nouă lume a Vauban ar suferi de un soi de monoculturalism burghez. Stând la terasa unei foste clădiri nazi care acum este un restaurant organic ce vinde ravioli umplute cu brânză şi carne de struţ, rareori vedem pe cineva care este non-european, bătrân sau sărac. Wolfgang Konradi, un lucrător cu tineretul, afirmă că adolescenţii districtului se comportă în felul normal pentru vârsta lor. "Problema este că părinţii se aşteaptă ca copii lor să fie cetăţeni perfecţi", spune dânsul. Ina, soţia sa, a adăugat: "Este foarte frumos aici, dar este un pic ca a trăi sub un clopot de sticlă. Eu cu siguranţă nu aş vrea să trăiesc aici pentru totdeauna."
