Există mai multe modalităţi prin care un cetăţean non-european poate obţine un paşaport UE. Prima este ca ţara lui să adere la UE, aidoma Croaţiei, în iulie 2013, ceea ce de altfel şi-ar dori mulţi oameni din Ucraina. Alta este de a înfrunta talazurile Mării Mediterane, sperând că cineva îi va acorda azil politic. Sau – poate semna un cec.

Planul Maltei, de a oferi naţionalitate contra 650 000 de euro, nu este o idee nouă. Cipru oferă un paşaport pentru 3 milioane iar noi, în Marea Britanie, avem un proces prin care oamenii care investesc mai mult de 1 milion de lire sterline se califică pentru un permis de şedere permanentă, care duce ulterior la cetăţenie. Alte ţări din UE au alte proceduri pentru acordarea cetăţeniei persoanelor pe care doresc să le atragă.

Dar planul Maltei, lansat în noiembrie de noul guvern, este mai explicit decât orice măsură precedentă. Există un anumit nivel de control, dar în principiu ar trebui să fie un proces destul de simplu. Primul ministru, Joseph Muscat, spune că se aşteaptă ca planul să atragă indivizi "de mare valoare" care vor investi în insulă. Se estimează că acordul va atrage până la 300 de persoane pe an, şi, deşi paşaportul iniţial este doar pentru o singură persoană, el sau ea poate cumpăra cetăţenii suplimentare pentru familie la 25 000 de euro pe bucată. Titularii au drepturi depline în UE şi pot călători şi lucra în oricare dintre cele 28 de state membre.

O măsură mercantilă

Această măsură poate părea mercantilă şi într-un fel chiar este. Dar reflectă de asemenea mai multe realităţi ale lumii noastre moderne.

Paşaportul UE este fără îndoială cel mai bun de posedat în lume

Prima, care ar trebui să fie un motiv de bucurie, este că paşaportul UE este fără îndoială cel mai bun de posedat în lume. Versiunea britanică este marginal mai bună decât majoritatea celorlalte, deoarece oferă posibilitatea de a călători în mai multe ţări fără vize [Commonwealth N.T.], dar şi paşapoartele elveţiene şi norvegiene sunt bune.

Un paşaport american, prin contrast, nu este atât de folositor, din două motive. Primul este că numeroase ţări impun vize americanilor, ca reacţie la severele lor controale la frontiera SUA. Celălalt, care câştigă din ce în ce mai multă importanţă în timp, este faptul că taxele americane şi cerinţele de declaraţii obligatorii sunt foarte costisitoare pentru americanii rezidenţi în străinătate. Deocamdată este numai un pârâiaş, dar numărul de cetăţeni americani care dau înapoi paşapoartele a crescut puternic în ultimii trei ani.

A doua este că ţările caută în prezent să atragă în egală măsură capital uman cât şi capital fizic şi financiar. În urmă cu doar o generaţie ţările se întreceau încă pentru a atrage companii străine care să construiască fabrici, oferind adeseori subvenţii în acest scop. De atunci, accentul este pus mai mult pe stimulente financiare mai generale, ceea ce a creat o lume în care o companie precum Google sau Amazon plătesc puţine impozite, oriunde s-ar afla. Irlanda a avut un succes deosebit în această privinţă.

Capitalul uman, o avere

Am reuşit să creăm o lume în care companiile şi banii pot trece frontierele naţionale cu viteza luminii

Acum ţinta este capitalul uman – oameni inteligenţi, talentaţi şi bogaţi – fiindcă am reuşit să creăm o lume în care companiile şi banii pot trece frontierele naţionale cu viteza luminii, dar în care mobilitatea umană este încă înfrânată de o sumedenie de obstacole. În general, locurile în care cetăţenilor lumii dezvoltate le este greu să lucreze sunt destinaţii ne-atractive.

Pentru oamenii mai puţin norocoşi în privinţa locului de naştere, lumea nu este deloc o entitate globală, întrucât accesul la fâşii uriaşe ale planetei este extrem de zăgăzuit. Noi vedem lumea din poziţia noastră privilegiată, dar priveliştea-i alta, văzută din partea cealaltă.

Mulţi oameni vor fi stingheriţi de ideea că cetăţenia ar trebui să fie o marfă de vânzare ca oricare alta. David Hanson, ministrul "din umbră" al imigraţiei, spune că este "serios îngrijorat" cu privire la propunerea malteză.

"Acest proiect riscă să fie o cale lăturalnică pentru a se stabili oriunde în UE, ceea ce nu este o politică de imigraţie controlată sau adecvată", a declarat acesta ziarului Financial Times. Dar are totuşi avantajul de a fi clar. Într-adevăr, este mai degrabă o uşă din faţă legală către cetăţenie, mult mai directă decât sistemul actual, capricios şi, în ciuda tuturor eforturilor, destul de arbitrar. De asemenea, propunerea pune Europa faţă-n-faţă cu unele întrebări anevoioase şi dureroase. Ca de exemplu, ce fel de oameni vrea să atragă şi ce fel nu vrea pe teritoriul ei? Pe cine vrem să primească cu braţele deschise şi pe cine am vrea să ţină la distanţă?

În ochii multora din restul lumii Europa este o poveste de succes. În toiul mizerii economice actuale în partea de sud a continentului, este un detaliu care merită amintit.