Dragă Julian,

Anul viitor vei împlini 18 ani şi vei termina liceul, fără îndoială cu un amestes de entuziasm şi de teamă. Viitorul, pentru un tânăr european obișnuit, trebuie să fie o viziune plină de de aventuri şi în acelaşi timp de încercări. Şomajul, munţii de datorii, profeţiile de prăbuşire monetară şi slabele şanse de carieră profesională durabilă, vin să umbrească şi ele peisajul.

Cu 35 de ani în urmă, o altă generaţie de studenţi – cea a părinţilor tăi – părăsea şcoala şi contempla viitorul cu un acelaşi amestec de nerăbdare şi îngrijorare. Crescând sub ameninţarea apocalipsului nuclear şi al terorismului, această generaţie a trebuit să înveţe să trăiască cu o inflaţie de două cifre şi cu începuturile şomajului la scară largă. Este totuşi aceeaşi generaţie care a lansat revoluţia sexuală, cea care a îmbrăţişat comunismul şi anti-conformismul.

În anii 1970, aceşti tineri au coborât în stradă pentru a-şi striga opoziţia faţă de guevrn şi faţă de reformele şcolare considerate elitiste şi înapoiate. Ei reclamau un acces liber la învăţământul universitar pe un continent atât de aproape de prăbuşirea politică ca şi cel de azi. Apoi a căzut cortina de fier, Germania şi-a realizat vechiul său vis de reunificare iar Europa a reuşit să treacă peste criza energiei.

În mijlocul anilor 1980, economiile europene au regăsit drumul creşterii şi au profitat de ceea ce semăna cu o lungă perioadă de stabilitate. Acum ne dăm seama că toate acestea nu erau decât o mare iluzie.

Aproape toţi decizionarii – politicieni şi bancheri – au abuzat de acestă timidă creştere economică, profitând de slabiciunile legislației și de paradisele fiscale, pentru a delocaliza locurile de muncă şi a dezmembra ceea ce mai rămăsese din Statul Bunăstare. Timp de o generaţie, inegalităţile veniturilor ne-au adus cu decenii în urmă, la echivalentul perioadei interbelice, pregătind terenul pentru o nouă Mare Depresiune, de data aceasta direct în Europa.

Unde am greșit oare? Răspuns: irezistibila noastră dorinţă de a face parte dintr-o elită, de a fi diferiţi, bogaţi şi puternici şi de a construi imperii. Un scop care justifică toate mijloacele. Europenii vor fi mereu discipolii lui Machiavelli, prizonieri ai întorsăturilor istorice care fac posibilă succedarea unei revoluţii franceze anti-monarhice cu sosirea unui împărat Napoleon Bonaparte la numai câţiva ani de interval. Prinşi în piedica propriilor noastre contradicţii, respingem egalitatea salutând în același timp democraţia. Eşuăm, nu evoluăm. Şi totuşi, speranţa nu este pierdută.

Adolescenții de azi sunt prima generaţie de europeni născuţi în inima unei Europe formată dintr-un mozaic de culturi, nu una care este populată doar de europeni. Multiculturalismul ar putea fi într-adevăr salvarea noastră. Poate că el ne va elibera din lanţurile istoriei noastre şi va proiecta vechiul continent într-un climat în care alte popoare, mai puţin dezvoltate, dar deasemenea mai puţin cinice şi mai pozitive decât noi, vor avea de jucat un rol important pentru viitorul nostru.

Văzând recentele manifestaţii ale studenţilor în faţa Parlamentului din Londra, am văzut de fapt chipul unei noi Mari Britanii şi al unei noi Europe. Marea Britanie nu a cunoscut niciodată acest tip de proteste, cu excepţia probabil a celor generate de introducerea așa-numitului "poll tax" [impozitul pe cap de locuitor] al lui Margaret Thatcher, dar în acele timpuri manifestanţii erau motivaţi de bani şi nu de egalitate.

Sângele nou al copiilor de imigranţi antrenează în acelaşi timp mişcări transnaţionale şi crează legături de solidaritate între tinerii europeni. Aceşti tineri – la fel de îngrijoraţi pentru viitorul lor pe cât sunt de hotărâți să nu lase să se repete istoria – vor să construiască o Europă diferită. Legăturile lor de solidaritate se ţes de-a lungul şi de-a latul Web-ului, această agora mondială care apropie WikiLeaks de Porto Alegre şi de toate celelalte proiecte de transformare a planetei noastre.

Ce-aş mai vrea să am vârsta ta şi să mă angajez pe acest drum cu tine pentru a împărtăşi această aventură de refacere a continentului! Generaţia mea avea aceleaşi vise însă nu a reuşit să le realizeze. Pe măsură ce-am crescut, ne-am regrupat în vechi şi noi elite. De aceea corupţia, inegalitatea şi criminalitatea sunt astăzi peste tot şi noi suntem dirijaţi de o clasă de incompetenţi, şi suntem hrăniţi de o presă de scandal cu zvonuri care nu ne interesează.

Veţi reuşi oare voi, acolo unde noi am eşuat? Sunt convinsă că da deoarece paradigma socio-culturală a Europei s-a schimbat în sfârşit şi pentru că factorii de decizie de azi nu o mai reprezintă. Când oamenii din generaţia ta vor ajunge la putere, paradigma politică va fi şi ea forţată să evolueze.

Europenii nu vor mai fi exploratori, nu se vor mai aventura pe mări necunoscute pentru a fura comorile altor popoare, nu vor mai escalada cei mai înalţi munţi pentru a-şi planta drapelul, şi nici nu vor mai privi spre Orient sau Occident în căutare de idei pentru a se poziționa pe scena internaţională. Vor fi capabili să caute resurse în spiritul multicultural al unui continent revigorat pentru a găsi noi soluţii economice, sociale şi politice. Aceasta este Europa pe care o visez pentru tine şi în care vreau să trăiesc.