Alegeți o limbă
"Se pregăteşte deja să poarte vălul", îmi spune soţul meu arătându-mi-o surâzând pe fiica noastră, în vârstă de şase luni, care tocmai îşi ridicase pătura până la ochi. Ne place să glumim adeseori asupra Europei de mâine, imaginându-ne detaliile absurde ale unei lumi populate de generația copiilor născuți în 2010. Cum va fi viața atunci când Internetul va fi devenit simbolul unui trecut uitat, asemeni telegramei sau fax-ului, şi atunci când, amintindu-ne reprezentaţiile noastre actuale despre viitor, ne vom îndoi de râs, ca pe vremea filmelor de science-fiction din epoca cinematografului mut. Şi odata ce începem jocul acesta, nu ne mai putem opri.
Încercaţi măcar! Am putea spune că este chiar o obligație. Nu este oare adevărat faptul că aşteptăm de la fiecare european responsabil să se pregătească pentru viitor? Europenii responsabili nu sunt niște primitivi, și nici fataliști care trăiesc de pe o zi pe alta. Ei au acces la Internet, biciclete și posibilitatea de a trage apa la closet, dar asta nu înseamnă ca dacă nu ai aceste lucruri ești o persoană inferioară. Anumiți europeni poartă chiar și vălul, dar asta nu însamnă că sunt înapoiați sau fataliști, deși pare astfel, poate pentru că în Europa nu suntem prea fani de musulmani. Totuşi, pe Internet, se simt ca acasă, se simt mai bine adeseori decât în Franţa sau Germania lor natală.
Viitorul aparține oare femeilor?
Astăzi, dezbaterile privindu-i pe musulmani în Europa sunt în toi. Chiar şi în ţara mea natală, Republica cehă, unde nu este uşor să cazi peste un musulman. "Ce contează", ar răspunde unul dintre acei arţăgoşi cehi de dreapta: "Să se ducă cu toţii la dracu!". În ţara mea, până acum, din lipsa unui număr suficient de musulmani, s-au luat mai degrabă de romi, de vietnamezi şi uneori de femei.
Chiar şi în revistele cele mai conformiste, pline de imagini frumoase, specializate în decorarea casei şi a grădinii, se spune că viitorul Europei aparţine femeilor. A afirma deci acest lucru nu are nimic extravagant iar persoanele care se opun acestei idei nu sunt decât cei care au un dinte împotriva femeilor sau care îşi imaginează europenele din viitor în voaluri şi cred că îmbrăcate astfel, ele vor avea mai multe greutăţi în a guverna. Dacă va mai rămâne ceva de guvernat, bineînţeles.
Specia europeană este pe cale de dispariţie, lent, şi potrivit unora, vina ar fi a acestor femei emancipate cărora le-ar aparţine viitorul Europei. Cu cât nivelul lor de formaţie este mai ridicat, cu atât acestea sunt mai independente financiar şi au mai puţin copii, ticăloasele !Anumite feministe pretind că bărbaţii sunt de vină. Căci ei sunt cei care au inventat pilula contraceptivă, pentru a profita din plin de plăcerile carnale, eliminând riscul procreării. Dar oare o întoarcere colectivă la prezervatv ar putea inversa datele? Cu greu.
Suntem alergici la instrucțiuni
Când o privesc pe fiică-mea, din care nu văd ieşind de sub pătură decât doi ochi albaştri şi un căpşor de bebeluş chel, mă văd pe noi doi, europeni, în 30 sau 40 de ani. Mă voi fi alăturat între timp armatei de pensionare exasperante. Vom invada străzile, în masă, bătrâneţe amară a celor pentru care era mai bun trecutul, ca întotdeauna atunci când bătrâneţea priveşte înapoi, spre propria sa tinereţe. Un pic senilă şi dezorientată, voi ataca cu contemporanii mei cea de a patra generaţie de cărţi numerice, cele pe care le putem îndoi în buzunar ca pe un bileţel, portabilul meu de a doisprezecea generaţie, mereu aprins, în cazul în care nepoţii mei ar vrea să mă sune, în timp ce fiica mea, îndreptânud-se spre o şedinţă, va zbura cu 500 km/h pe o autostradă virtuală. Cu fereastra deschisă, lăsându-şi voalul să fluture şi el în vânt. Autostrada va fi saturată de femei identice.
Europenele anilor 2040 se vor bate din nou (de câte ori nu au făcut-o deja) pentru emanciparea lor. Cu condiţia bineînţeles, ca totul să fie bine, să rezistăm. Nu mă gândesc aici la euro-regiuni, la moneda unică sau la ideea de Europa, ci mai ales la oraşe, la patrimoniu şi la oameni. Ca în acele filme catastrofă. Îmi imaginez o nenorocire ecologică, prăbuşirea Internet-ului, apariţia unei epidemii. În faţa eventualităţii producerii unor asemenea catastrofe, perspectiva unei lente dispariţii a speciei europene sau a celei de a avea în Europa o majoritate de musulmani par o nimica toată. Cât despre femei, chiar dacă ele se vor regăsi din nou acasă, asta nu ar fi până la urmă aşa de grav. De fapt, ar fi suficiente foarte puţine lucruri pentru a ne debarasa de această viziune sumbră a viitorului. Ar fi suficiente mai multe naşteri, să trăim mai modest şi să fim mai puţin cheltuitori.
Îmi privesc fiica, lungită lângă mine, şi îmi dau seama că în câţiva ani cea care îi va vorbi cu "dacă" voi fi eu, în timp ce ea îmi va arunca o privire neagră: "Tu îmi spui ce trebuie să fac?" Este mereu aceeaşi poveste. Sfaturile nu pot decât să ne irite. Noi înşine, în Republica cehă, suntem alergici după 40 de ani de experienţă comunistă. Ca cineva să încerce azi să facă ingineria viitorului, asta nu! Decât poate pe un forum sau cu ocazia unui seminar, dacă se prezintă expuneri şi se discută inocent. Punct. De altfel, istoria nu ne arată ea oare că evenimentele au întotdeauna un alt deznodământ decât cel aşteptat? Sigur. Iată un cuvânt final foarte simpatic. Dar cine poate crede asta cu adevărat?
