Știri Libertatea presei
Premierul ungur Viktor Orbán la ieşirea din biroul de vot, cu ocazia alegerilor legislative din aprilie 2010.

Ungaria nu este un caz izolat

Budapesta, oaia neagră a libertăţii presei de pe continentul european? Nu, scrie Der Standard. În toate ţările, clasa politică este tentată să controleze mass-media independentă.

Publicat pe 4 ianuarie 2011 la 14:00
Premierul ungur Viktor Orbán la ieşirea din biroul de vot, cu ocazia alegerilor legislative din aprilie 2010.

Ungaria, o ţară care a anulat unul dintre cele mai importante atuuri, libertatea presei, preia preşedinţia UE în acest an nou. Criticile din partea celorlalte guverne, inclusiv austriac, se izbesc de tăcerea Budapestei.

Dar prim-ministrul Viktor Orbán îşi poate permite: în general, Bruxelles nu intervine în problemele de mass-media. UE acţionează în caz de ameninţare asupra concurenţei economice, dar nu pentru a favoriza libertatea presei. Atunci când este în pericol, aceasta tace [în 3 ianuarie, comisarul pentru economia digitală a declarat că "are îndoieli" în legătură cu legislaţia ungară].

Ar fi avut totuşi de ani de zile oportunitatea de a elabora proceduri, de exemplu pentru Italia. Felul în care Silvio Berlusconi maniază RAI este demn de Vladimir Putin. Dar, cum Bruxelles îl lasă să acţioneze după voia sa, Europa de Vest cunoaşte şi ea o situaţie similară cu Rusia: mass-media cu botniţă.

Austria remarcă fără încetare încercările de a controla ORF [televiziunea publică], ca şi presa imprimată. Ministrul Justiţiei a renunţat doar recent la unele prevederi de lege care corespundeau perfect cu cele ale legii maghiare asupra mass-media (de exemplu, urmăriri împotriva jurnaliştilor).

Newsletter în limba română

Atunci când este sesizată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ia în general decizii care condamnă comportamentul ostil împotriva mass-media al instanţelor austriece, spre cinstea ei. Numai că acest fenomen, care se pare că este considerat normal pentru o fostă republică sovietică, şi anume o justiţie condusă la pas de către liderii politici, se întinde de asemenea în restul UE.

Berlusconi continuă să promulge legi care înlătură tribunalelor orice posibilitate de a lupta împotriva corupţiei. Şi oamenii legii nu se pot exprima decât în mod foarte limitat în ziare. În Franţa, preşedintele Nicolas Sarkozy a permis cumpărarea mai multor ziare importante de către nişte prieteni întreprinzători. Dar oricum, opinia publică preferă articolele despre Carla Bruni celor despre scandaluri care depăşesc capacitatea de înţelegere a oamenilor obişnuiţi.

Republica vasalilor este un fenomen francez vechi. Aceasta corespunde "proporţionalei" austriece [sistemul prin care partidele politice îşi împart posturile în întreprinderile parţial deţinute de stat]. Devine periculos totuşi atunci când, precum în Ungaria, o castă de politicieni aleşi cu o majoritate absolută [partidul lui Viktor Orban dispune de o majoritate de două treimi în Parlament] începe să ocolească diviziunea puterilor prin instrumente formale inatacabile: plasarea în cele mai înalte posturi ale unor persoane ale căror decizii îndeplinesc întotdeauna dorinţele guvernului.

În Austria, marii manageri se extaziază din fotoliile lor în faţa şemineului privind fermitatea liderilor (aleşi) din Singapore. Această fermitate politică îi impresionează, dar ei nu menţionează că Justiţia şi Parlamentul au doar o independenţă de suprafaţă şi că viaţa este foarte reglementată. Jörg Haider a demonstrat această stare de fapt timp de ani de zile. Şi el dorea o instanţă supremă părtinitoare, judecătorii Curţii Constituţionale la cizma lui. O idee pe care am putea să o vedem reînviată dacă FPÖ obţine majoritatea la alegerile următoare.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect