Alegeți o limbă
Cu puţin înainte de Crăciun, Parlamentul slovac a adoptat un amendament la Codul Civil. Începând cu 1 ianuarie 2011, orice contract comercial cu statul trebuie să fie publicat pe Internet. Acest afişaj va fi o condiţie de valabilitate a acestuia.
O astfel de transparenţă este destul de neobişnuită. Chiar şi în ţările europene care se pot lăuda cu un nivel foarte scăzut de corupţie, această obligaţie nu este o regulă. De fapt, tocmai corupţia mediului politic a condus primul ministru slovac, Iveta Radičová, să păşească pe această cale. Adoptarea acestui amendament este, fără îndoială, cea mai mare victorie politică a ei de când a ajuns la putere [în iulie 2010].
Trebuie de altfel ştiut că acest text are un efect retroactiv. Guvernul slovac a publicat deja toate contractele cu statul din ultimii patru ani şi s-a angajat ca, până la sfârşitul anului, să afişeze toate cele încheiate din anul 2000.
Acest mod atât de radical de a crea transparenţă la nivel de stat poate fi explicat prin mai mulţi factori. Spre deosebire de Republica cehă, unde principala temă de campanie a partidelor de dreapta a fost nivelul de îndatorare a statului, în Slovacia, discuţiile au fost în principal axate pe corupţia galopantă care a predominat sub guvernul lui Robert Fico.
Opoziţia din vremea respectivă făcuse tot posibilul pentru a încuraja în opinia publică un puternic sentiment de aversiune împotriva tuturor celor care primeau mită, amintind deturnările de bunuri publice perpetuate de membrii guvernului lui Vladimír Mečiar în anii 1990, un episod care rămâne o amintire foarte amară în memoria istorică a Slovaciei.
Lumea politică este supusă la o presiune din ce în ce mai mare
Iveta Radičová şi-a stabilit ca prioritate lupta împotriva corupţiei. Dar se poate găsi și o altă explicaţie, mai generală, care face referință la o tendinţă globală: relaţiile sociale sunt din ce în ce mai influenţate de Facebook iar lumea politică este supusă la o presiune din ce în ce mai mare din partea mass-media. Wikileaks este doar un efect secundar al fenomenului. Ar mai rămâne pentru politicieni doar două opţiuni: fie se ascund în spatele unor ziduri fie, din contră, joacă jocul unei totale transparenţe.
Numai timpul ne va spune în ce măsură experienţa slovacă va fi capabilă să diminueze corupţia. Opoziţia susţine că publicarea a mii de contracte va avea ca efect numai copleşirea cu date a societăţii şi a mass-media, care le vor trata cu greu. Apărătorii acestei experienţe susţin, la rândul lor, că va exista întotdeauna cineva - o întreprindere care să fi pierdut o ofertă, de exemplu - pentru a-i alerta asupra unor preţuri de piaţă excesive. Dar mai ales, ştiind că aceste contracte urmează să fie publicate pe Internet, întreprinderile şi funcţionarii vor fi obligaţi să adopte un comportament responsabil.
Slovacia ca laborator de experimente sociale
Acest pas înainte al Slovaciei spre o transparenţă aproape totală a statului este probabil riscant şi nimeni nu poate prezice care vor fi efectele nedorite. De altfel, nu este deloc sigur că această strategie va reuşi să ucidă caracatiţa corupţiei, care este la fel de întinsă în Republica cehă ca în tot restul Europei Centrale şi care a cultivat un obicei aparte de a ocoli legile, oricât de bine intenţionate ar fi acestea.
Datorită istoriei sale politice turbulente, care vede în mod regulat urcarea în fruntea statului a unor echipe de politicieni radicali, Slovacia devine din nou - pentru a doua oară după introducerea unor reforme fiscale radicale cu opt ani în urmă - un laborator de experimente sociale.
