Să nu minimalizăm eşecul Schengen! Mai bine am vedea că din ultimii ani ai domniei lui Ceauşescu şi de la mineriadele din timpul lui Ion Iliescu, România nu s-a mai aflat într-un asemenea deficit de credibilitate pe scena europeană. Cum am ajuns aici? Simplu. Am crezut că, odată admişi în club, angajamentele noastre au devenit facultative - doar nu mai au cum să ne dea afară.
După 1 ianuarie 2007, liderii politici ai României - preşedintele Băsescu şi aliaţii săi, premierul de atunci, Tăriceanu, dar şi ceilalţi lideri din opoziţie - au lăsat naibii proiectul european şi au trecut la reglarea de conturi în plan intern. Şi-au scos de la păstrare bileţele roz şi de alte culori, au pus la cale suspendarea şefului statului şi s-au aruncat în campanii electorale goale de conţinut, dar nemăsurat de scumpe.
Preşedintele, mai ales, s-a aruncat în declaraţii spectaculoase, de uz intern, dar care ne-au contrariat şi înfuriat partenerii europeni. România a navigat purtată de curent şi s-a lovit de criză precum Titanicul de aisberg. Cine să mai observe schimbările din Europa? Sub presiunea crizei economice şi a curentelor anti-imigraţioniste, tot mai vocale, statele puternice ale Uniunii au devenit egoiste şi cinice.
Extinderea, integrarea şi moneda unică sunt acum găsite vinovate de tot mai mulţi alegători din Vest, inspiraţi de discursul extremei drepte, în plină ascensiune. Partidele tradiţionale de centru-dreapta, la putere în cea mai mare parte a statelor puternice ale Uniunii, fac tot mai multe concesii extremei. Se tem să nu aibă soarta social-democraţilor, cărora formaţiunile radicale de stânga le-au smuls părţi importante de electorat, pe fondul crizei şi a măsurilor de austeritate.
Observaţi că statele cele mai înverşunate la adresa României sunt conduse de partide din aceeaşi familie cu guvernanţii de la Bucureşti? Liderii lor caută să le demonstreze alegătorilor că ei sunt aceia care îi pedepsesc pe „vinovaţii" pentru problemele Europei. România cea plină de păcate este victima perfectă. Citiți articolul în întregime în cotidianul Adevărul!
Contrapunct
Cântecul sirenelor naţionaliste
Amânarea intrării României în spaţiul Schengen a generat un val de mândrie naţională printre politicieni şi în unele ziare. "Noi suntem români", proclamă astfel un editorialist în Jurnalul Naţional, preluând un cântec popular naţionalist. "Ceea ce e de bine", adaugă acesta. "Zic eu. Şi ca mine încă vreo câţiva alţi neadaptaţi la cântecul de sirenă al spaţiului Schengen". "Ideea e nu că ni se amână intrarea în spaţiul Schengen, ci că noi nu aparţinem acelui spaţiu", explică acesta. "Ce vreau eu de fapt? Să mă simt în Franţa ca-n faţa blocului. În Italia ca-n dormitorul meu. În Germania ca-n sufragerie". "Păi nu merge, fraţilor, nu merge, scrie jurnalistul. Pentru că suntem români. În Schengen sau pe lângă, tot ăia suntem. Şi asta e bine. Eu mă simt foarte confortabil în cetăţenia pe care o am. Asta înseamnă şi că pot spune exact ceea ce cred despre noi, aşa cum o pot face în cazul bulgarilor, să spunem, sau al austriecilor". Citând o altă frază a cântecului popular, el conchide că "noi suntem aici stăpâni", adăugând: "Şi ne-am ales nişte reprezentanţi de căcat".