Ksour Essaf, Tunisia, 16 ianuarie 2011.

Prieteni noi, relaţii noi

Dacă Europa vrea să favorizeze cu adevărat democratizarea Tunisiei, ea nu se poate restrânge doar la oferte de ajutor, scrie un specialist al lumii arabe. Acum trebuie regândită întreaga strategie de vecinătate cu ţările arabe mediteraneene.

Publicat pe 20 ianuarie 2011 la 18:25
Ksour Essaf, Tunisia, 16 ianuarie 2011.

Vestea a sosit în dimineaţa zilei de 17 ianuarie: Uniunea Europeană (UE) este dispusă să ofere un ajutor "imediat" Tunisiei pentru a pregăti organizarea de alegeri libere şi democratice. Rămâne de sperat că acest frumos gest al "bunilor europeni" va merge direct la inima tunisienilor. Europa sare acum în ajutorul victoriei acestora chiar dacă ieri era compromisă în negocieri cu guvernul lui Ben Ali pentru recunoaşterea unui "statut avansat" de parteneriat. Acest oportunism "virtuos" nu poate ascunde un fapt mai tulburător: umbra Europei este cea care a permis persistenţa autoritarismului în Tunisia.

Printre ţările arabe mediteraneene, Tunisia, ca şi Marocul, se distinge prin vechimea şi intensitatea cooperării sale cu CEE şi apoi cu UE. Ea a fost primul stat de pe ţărmul sud care a încheiat un Acord de parteneriat euro-mediteranean. Ca parte a acestui "parteneriat euro-mediteranean" (sau "Procesul de la Barcelona"), ea a beneficiat de un important sprijin financiar în scopul de a-şi adapta economia la condiţiile de comerţ liber.

Regimurile autoritare erau sprijinite tacit

În 2004, când Uniunea Europeană extinsă la douăzeci şi cinci apoi la douăzeci şi şapte a promovat "politica europeană de vecinătate", Tunisia a fost, împreună cu Marocul, printre primele ţări care s-a alăturat acestui nou sistem de cooperare bilaterală. Ea s-a legat de Europa, fără perspectivă de aderare, dar într-o versiune "light" a criteriilor de la Copenhaga (democraţie, stat de drept, drepturile omului, drepturile minorităţilor, economia de piaţă).

Tunisia lui Ben Ali a fost astfel văzută aproape ca un al douăzeci şi optulea membru al UE, scutit de constrângerile standardelor politice ale UE. Fără îndoială, problemele democraţiei, ale statului de drept şi ale drepturilor omului erau în fruntea "acţiunilor prioritare" convenite între Tunisia şi UE. Dar erau doar câteva capitole printre zeci altele, precum şi "lupta împotriva terorismului", liberalizarea comerţului, investiţiile străine directe şi "gestiunea eficientă a fluxurilor migratorii". Acţiunile în vederea democratizării se limitau la reforme administrative şi judiciare, precum şi la conformarea legislaţiei cu convenţiile internaţionale.

Newsletter în limba română

Ambiguitatea situaţiei era ruşinoasă pentru mulţi parlamentari europeni şi obliga Uniunea la exerciţii contorsioniste. În ciuda angajamentul său făţiş în promovarea democraţiei în zona mediteraneană, UE a continuat să susţină preocupările sale în materie de securitate legate de islamismul politic, de terorism şi de presiunea migratorie sub-sahariană care face din Magreb o zonă de tranzit. Totalitatea cooperărilor în aceste domenii schiţează conturul unui sistem transnaţional de supraveghere din care democraţii şi autoritarisme îşi trag toate un folos, securitatea celor dintâi trecând prin acomodări propice longevităţii celor din urmă.

Regimul Ben Ali era arhetipul dominaţiei autoritare dospite la căldura bunei purtări democratice europene. Pentru a se scutura de ea, poporul tunisian nu a putut conta decât pe propriile sale puteri. Sprijinul extern nu a venit de la o Europă timorată – şi cu atât mai puţin de la un guvern francez complezent până la punctul de a propune expertiza sa poliţistă – ci prin avertismentele ferme şi repetate ale Statelor Unite împotriva autorilor represiunii sângeroase.

"Democratizarea este o şcoală a tiranilor"

Tunisia a intrat într-o fază de tranziţie politică al cărui joc rămâne deschis, iar rezultatul incert. Descompunerea sistemului autoritar şi concretizarea aspiraţiilor democratice rămân exclusiv responsabilitatea tunisienilor. Dacă Europa vrea să se arate solidară faţă de acest obiectiv greu şi periculos, ea nu va trebui să se limiteze numai la a propune ajutoare, de exemplu pentru organizarea de alegeri.

Va trebui să fie regândită întreaga ei strategie de vecinătate cu ţările mediteraneene terţe. Ea trebuie să tragă învăţături din acest ianuarie tunisian, această undă de şoc într-o zonă de proximitate tratată până acum ca un fel de periferie săracă a spaţiului democratic european. Democraţia nu va ajunge în Tunisia, sau printre vecinii săi, întărind fortificaţiile.

Cum zicea Nietzsche, "democratizarea Europei constituie totodată una dintre cauzele care duc involuntar la formarea tiranilor". Formula ar trebui adaptată în funcţie de actualitatea şi convingerile noastre democratice; ea ne oferă materie pentru gândire, nouă, "bunilor europeni", în relaţiile noastre cu ţărmul de sud al Mediteranei.

Diplomaţie

Ajutoarele şi îngheţarea conturilor

Comitetul politic şi de securitate (COPS), o instanţă a Consiliului Uniunii Europene care se ocupă de situaţiile de criză şi de răspunsurile pe care le-ar putea da UE, trebuie să se reunească în 21 ianuarie pentru a dezbate asupra ajutorului pe care UE trebuie să îl dea Tuniei - ajutor umanitar, susţinere a reformelor politice şi a dezvoltării economice - şi de asemenea să consfinţească îngheţarea conturilor lui Ben Ali şi ale celor din anturajul său, decisă joi 20 ianuarie de către un comitet format din experţi ai celor Douăzeci şi Şapte, explică Les Echos. Ulterior miniştrii europeni ai Afacerilor Externe urmează să ia decizia politică de a aplica măsurile reţinute de către Consiliu, probabil cu ocazia viitoarei lor reuniuni, prevăzute pentru 31 ianuarie.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect