Suedia, care a preluat preşedinţia Uniunii Europene (UE) pentru şase luni, încearcă să îşi convingă partenerii europeni să-i urmeze exemplul, prin introducerea unei taxe pe gaz carbonic. "O taxă carbon priveşte mai multe emisii decât sistemul actual de piaţă de schimb al nivelelor limită de emisie de gaz carbonic", spune Andreas Carlgren, ministrul suedez al Mediului. "Dar atenţie, precizează Mattias Johansson, purtătorul de cuvânt al Ministerului, nu este o taxă europeană. Fiecare ţară va decide pentru teritoriul ei. Ar fi un nivel minim, iar taxa ar fi percepută de către state, după principiul de TVA".

Suedezi au pus în funcţiune, începând cu anul 1991, o taxă carbon asupra consumului de energie. Pentru scepticii care susţin că acest impozit ucide creşterea economică, suedezii au răspuns cu un bilanţ : de la introducerea taxei, eliberarea gazelor cu efect de seră a scăzut cu 9%, în timp ce creşterea economică a fost de 48%. "Această taxă nu împiedică deci creşterea ", conchide Johansson. Taxa carbon aduce anual statului suedez 15 miliarde de coroane (1,4 miliarde de euro). În 1991, la lansarea sa, valoarea sa era de 27 de euro pe tonă de CO2. Astăzi a ajuns la 108 de euro pe tonă.

Majorările succesive ale taxelor pe carburant au redus emisiile de CO2 legate de transport, un fenomen datorat în principal autoturismelor. În fiecare an, între 1990 şi 2005, a fost înregistrat un câştig între 1.5 milioane şi 3,2 milioane de tone. Guvernul insistă pe faptul că suedezii se numără printre europenii care emit cel mai puţin CO2 (6,7 tone pe cap de locuitor pe an, faţă de 9.3 tone în medie în UE).

O taxă carbon, se socoteşte la Stockholm, trimite un semnal politic clar, al principiul "poluatorul plăteşte". Şi taxa este uşor de administrat, insistă suedezii. "Am sugerat întotdeauna să se micşoreze impozitarea pe muncă şi să se crească cea pe rejecţiile de gaze cu efect de seră. Aceasta se face treptat. Dar noi suntem încă de părere că taxa carbon este prea mică în Suedia", spune Anders Grönvall, purtător de cuvânt al Asociaţiei de protecţie a mediului, una dintre cele mai puternice organizaţii ecologiste din Suedia, care observă că guvernul actual de centru-dreapta s-a convertit doar recent la taxa carbon.

Suedia este mai bine plasată decât multe ţări, în primul rând pentru că este mai puţin dependentă de produsele petroliere. Datorită nuclearului şi hidrocentralelor, care împreună produc aproape toată electricitatea suedeză, dar şi pentru că, alături de Finlanda, este statul care utilizează cei mai mulţi combustibili ne-fosili, în principal biomasă forestieră. Combustibilii derivaţi din resurse regenerabile precum etanolul, metanul, agro-carburanţii, turba şi deşeurile, sunt scutite de plata taxelor carbon. Acest aspect a favorizat utilizarea biomasei pentru încălzire şi industrie. De la înfiinţarea ei, proprietarii de case care se încălzesc cu motorină au devenit rari.

Acum câţiva ani, guvernul social-democrat a propus ca Suedia să devină, până în 2020, prima ţară din lume total independentă de petrol. Actualul guvern nu şi-a însuşit această idee.