La castelul Sanssouci, din Potsdam, Germania

Chinezii sunt noii japonezi

Purtat de apariţia clasei mijlocii, valul crescând de vizitatori din China ar putea asigura viitorul industriei europene de turism. Însă actorii sectorului nu au înţeles încă felul în care trebuie gestionaţi aceşti noi clienţi.

Publicat pe 25 ianuarie 2011 la 11:33
La castelul Sanssouci, din Potsdam, Germania

Industria turismului continuă încă să viseze la invaziile americanilor şi ale japonezilor; cei mai nostalgici îi regretă pe nemţi şi pe englezi; cei care se simt în avangardă pleacă la vânătoare de oligarhi ruşi. Însă cifrele mondiale desenează un scenariu diferit şi dovedesc că revoluţia este deja în mişcare. În 2011, anul chinezesc al iepurelui, turiştii chinezi vor alimenta creşterea călătoriilor îndelungate şi, în 2015, vor fi devenit campionii incontestaţi ai călătoriilor organizate şi ai shopping-ului de lux în Europa.

Raportul anual al Academiei chineze de turism prevede că în anul în curs, 57 de milioane de chinezi îşi vor petrece vacanţele în străinătate şi că vor cheltui ceva mai mult de 50 de miliarde de euro. În 2010, ei erau 54 de milioane, turişti chinezi călătorind de-a lungul şi de-a latul lumii, cheltuind o sumă globală de 40 de miliarde de euro. Acum cinci ani erau 34 de milioane şi, potrivit Planului turistic naţional chinez, 100 până la 130 de milioane de compatrioţi se vor duce în străinătate până în 2015, şi vor cheltui mai mult de 110 de miliarde de euro.

“În Europa, totul este complicat”

Impresionanta creştere economică a Chinei a făcut să apară peste noapte clasa de mijloc cea mai numeroasă a planetei ca şi cel mai mare număr de noi miliardari. Pentru prima oară în istorie, mai mult de 400 de milioane de chinezi, cu un venit mediu de 15 000 de euro pe an, economisesc cu scopul de a pleca să vadă ce se află dincolo de Marele Zid. Şapte din zece chinezi aleg, pentru prima lor călătorie, să arunce o privire asupra altor ţări din Asia. Dar 30 - chiar 42% potrivit altor opinii - optează ca intrare în joc pentru Vechiul Continent la care au visat atât de mult. Însă, atunci când pun în sfârşit piciorul pe continent pentru prima dată, descoperă că nimic sau prea puţine facilităţi sunt prevăzute pentru a-i primi.

După o creştere anuală cu 10% a turismului care provine din China, între 2005 şi 2009, acum avem o explozie: 15-20% în 2010 şi anul acesta, iar politica de oportunităţi a autorităţilor din Beijing, care oferă cadrelor sale posibilitatea de a călători în străinătate în schimbul sprijinului adus stabilităţii interne a puterii, garantează că invazia Europei de către grupurile de turişti chinezi nu va fi doar un moft efemer. Pentru turismul din Occident, acest aspect schimbă totul.

Newsletter în limba română

În anii următori, cei care vor veni să viziteze Europa vor fi în majoritate chinezi cu vârste cuprinse între 30 şi 45 de ani, bogaţi şi diplomaţi, provenind din metropole şi obişnuiţi cu standarde ridicate de viaţă. Pentru prima lor experienţă departe de Asia, vor alege călătoriile organizate, dar vor pretinde prestări personalizate. "Problema - afirmă Li Meng, directorul Agenţiei chineze de stat pentru turismul în străinătate - este că în Europa totul este complicat şi că, spre diferenţă de Japonia, Coreea, Thailanda şi Singapore, oferta nu ştie încă să răspundă aşteptărilor chinezeşti".

Pentru o viză sunt necesare săptămâni întregi de aşteptare, nu sunt decât foarte puţine zboruri şi sunt foarte scumpe; limba rămâne un obstacol de netrecut, iar hotelurile, magazinele, restaurantele şi muzeele ignoră totul despre viitoarea lor sursă de venit; preţurile sunt inabordabile iar primirea este departe de politeţea meticuloasă a Orientului.

Un turist tolerat şi ignorat

Italia este, în ochii celor de la Beijing, un caz aparte. Era, cu zece ani în urmă, destinaţia preferată a pionierilor călătoriilor în Europa. Astăzi, promovarea turistică a Italiei în China este inferioară celei a Olandei iar chinezii sunt în Italia în continuare turişti toleraţi dar ignoraţi.

De la aeroporturi la ghiduri turistice şi la meniuri, nici cea mai mică indicaţie în chineză. Totul este organizat pentru un călător cu gusturi şi obiceiuri occidentale. Franţa şi Germania, care s-au adaptat mai prompt, au devenit astfel destinaţiile privilegiate ale noilor actori ai turismului mondial, fiind singurele ţări din Europa care figurează printre primele zece destinaţii preferate ale chinezilor. Urmează Marea Britanie, penalizată de exterioritatea faţă de spaţiul Schengen, şi Elveţia, ele precedând Italia, Spania şi Grecia.

"Primul defect - spune Dai Bin, directorul Academiei chinezeşti de turism - este că nu se ţine cont nici de personalitatea turistului chinez şi nici de ce caută acesta". Ca şi turist neofit, ieşit de curând din sărăcie, el merge spre lucrurile simple, urmăreşte stereotipuri şi vrea să colecţioneze maximum de locuri în minimum de timp. Statisticile dezvăluie că el consacră mai mult de o treime din buget pentru cumpărături, că achiziţionează mărfuri de lux made in China, dar care costă de trei ori mai scump în toată Asia, şi că vrea să viziteze oraşe şi magazine devenite icoane internaţionale ale modei. Economiseşte la hoteluri şi mănâncă rareori în restaurantele pe care le consideră ostile sau indiferente la exigenţele orientale.

“Voiaj-tip” pentru un salariat chinez

Dimpotrivă însă, dacă poate adăuga vacanţei sale locuri prestigioase, nu se uită la bani. În zece zile - durata vacanţelor unui salariat chinez - turistul mediu aterizează la Frankfurt şi se lansează într-un voiaj-tip: casa lui Beethoven la Bonn, cea a lui Marx la Trèves, marele magazin al lui Hugo Boss la Metzingen, ciocolateria Pelicaen la Bruxelles şi, foarte aproape, simbol de bogăţie, palatul ducal din Luxemburg. Urmează apoi marele magazine şi turnul Eiffel la Paris, pivniţele viticole de la Bordeaux, cazinourile de pe Coasta de Azur, câmpurile cu levănţică din Provence (de altfel cadru al celui mai popular foileton actual din China).

Apoi o incursiune rapidă în Elveţia pentru a face o razie asupra ceasurilor şi a fotografia vârful muntelui Titlis, unde, în 1996, i-ar fi apărut Buddha lui Donghua Li, medaliat cu aur la Jocurile Olimpice din Atlanta. Mai apoi, Italia: la început Verona, unde chinezii vor să vadă casa Julietei, apoi Marele Canal de la Veneţia, turnul din Pisa (reluat într-o celebră publicitate la televizor), magazinele din Florenţa şi din Milano, Colosseum din Roma şi ruinele din Pompei. Doar cei mai bogaţi adaugă Londra, care necesită o altă viză, în timp ce restul îşi termină parcursul prin vizita Partenonului, la Atena.

Cel mai rău este că Europa, care ignoră turistul chinez mediu actual, nu pare să se ocupe nici de exigenţele celor mai bogaţi turişti, nici de cei care vor urma. O armată de noi miliardari chinezi şi de asiatici din sud-est - vor fi 12 milioane în 2011 - se pregăteşte să vină spre Europa şi Italia.

Călătoresc singuri, vor un şofer, un majordom şi ghizi particulari, cer vizite personalizate, legate de golf, de vin, de bijuterii, de modă, de croaziere, de vile istorice (de cumpărat) şi de hoteluri de lux în zone protejate. Cer ca, pe lângă altele, să li se arate "perle ascunse", adică splendorile Occidentului, descoperiri cu care se vor putea mândri pe lângă prietenii lor. Toate acestea pot părea frivole, şi chiar vulgare. Dar este stilul turismului acestui secol, şi ca tot ceea ce produce bani, de acum înainte vorbeşte chinezeşte.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect