"Europa e în sine un fapt cultural. Europa e o creaţie mitologică, o perpetuă mitologie trăită care, ca atare, nu putea să 'prindă' nici din prima, nici o dată pentru totdeauna. Europa este principala cultură de sine. Principala creaţie culturală europeană e Europa însăşi. Deja, dintotdeauna deja, însă, o 'Americă': mai înainte de orice Americă (ceea ce face din America un simplu episod european), Europa înseamnă ruptură de sine şi fugă de sine, fără teritoriu la îndemînă însă, de unde, pe de o parte, suprapunerea arheologică, adică profunzimea, producţia de sol şi subsol, de temei şi de subconştient, şi, pe de altă parte, 'decolarea', 'alunecarea' în virtual, în ideal – în cultură".

Într-un articol publicat de Dilema veche, Bogdan Ghiu realizează o analiză severă, dar extrem de pertinentă, a declinului culturii şi auto-culturii de sine europene.

Pentru el, doar o întoarcere la valorile promovate de culturile periferice ar mai putea salva Europa de demonii săi, de dublul său-fantomă. "Singurele integral europene sînt poate tocmai culturile europene 'mici', 'secunde', 'derivate', 'periferice', 'subalterne'. Micro-culturile europene ale ideii de 'Europa' prezintă, poate, deja, realizări concrete ale acestei idei, dat fiind că e vorba de ţări care au fost obligate să se realizeze european, să împlinească, în grădina din spatele casei, ideea culturală de Europa".

Citiţi articolul integral pe site-ul Dilema veche.