Lumea a fost mirată nu doar în Republica Cehă. Preşedintele Miloš Zeman a intervenit din calitatea de invitat principal al conferinţei “Dialog între civilizaţii”, în cursul căreia a comparat războiul din Ucraina cu gripa, şi a lansat un apel la ridicarea imediată a sancţiunilor împotriva Rusiei. Însă şocul provocat de ultima intervenţie a lui Zeman nu era în niciun caz justificat.

Preşedintele este înconjurat de oameni de afaceri care au conexiuni ruse. Când a izbucnit războiul din Ucraina, Zeman a declarat că singurul responsabil pentru această situaţie este guvernul din Kiev. Şi s-a opus de nenumărate ori implementării sancţiunilor.

Ofiţer de recrutare

În epoca sovietică, în Slovacia a fost construită o conductă de gaz care transporta gazul siberian spre Europa de Vest. Am putea acum să o utilizăm pentru a transfera gazul din Europa în Ucraina – deci în sens invers – 30 de miliarde de metri cubi de gaz pe an, deci mai mult decât ceea ce Rusia însăşi ar accepta să transmită în 2014. Însă atunci când guvernul ucrainean a cerut slovacilor, cu câteva luni în urmă, să utilizeze acest gazoduct, nu a primit niciun răspuns.

Bratislava a explicat, dar doar după un timp, că sarcina era dificilă din cauza unor probleme tehnice şi juridice. După intervenţia energică a UE şi a Casei Albe, Slovacia a acceptat până la urmă să pună la dispoziţie un gazoduct minuscul, pentru un scop care nu va permite decât transferul a 1% din gazul pe care Ucraina ar dori să-l cumpere de la Europa. Slovacii încearcă de fapt să găsească o soluţie diplomatică pentru a nu supăra nici Gazprom şi nici pe Putin.

Primul ministru slovac Robert Fico – asemeni lui Zeman – se opune sancţiunilor europene. În timp ce Polonia, statele balte şi România se tem de Rusia, Fico nu priveşte cu ochi buni o posibilă prezenţă a NATO în partea noastră de Europa, considerând-o chiar ca un pericol. La jumătatea lunii septembrie, după summitul NATO de la Newport, el a subliniat că nu va accepta niciodată ca în Slovacia să fie construite baze ale alianţiei, chiar dacă ar trebui să plătească această decizie cu retragerea sa din politică.

Persoane ca Fico, Zeman sau Viktor Orbán, actualul premier al Ungariei, sunt foarte impresionate de succesul lui Putin.

Persoane ca Fico, Zeman sau Viktor Orbán, actualul premier al Ungariei, sunt foarte impresionate de succesul lui Putin. Pe de o parte, ei văd o UE incapabilă să ia decizii eficace, pe de altă parte, văd un Kremlin apt să ia decizii dificile fără a reflecta foarte mult.

Şi mai e ceva. Putin este un ofiţer de recrutare profesională, el este un profesionist al relaţiilor personale, ştie să construiască legături durabile, în timp ce oamenii politici din marile state europene, hai să o recunoaştem, nu îl iau deloc în serios pe primul ministru slovac. Cuvintele calde pe care Putin le adresează lui Fico flatează ego-ul acestuia din urmă – astfel a explicat politologul bulgar Ivan Krastev puterea de seducţie a preşedintelui rus.

În umbra Kremlinului

Cu zece ani în urmă, atunci când Uniunea Europeană se extindea spre Est, numeroşi oameni politici vest-europeni se temeau de faptul că state care s-au aflat cândva în orbita sovietică vor putea cere, eventual, o politică radical anti-rusă. Însă situaţia este de-a dreptul diferită astăzi. Slovacia a ales o cale pragmatică pro-Putin. La fel şi Republica Cehă. În Ungaria, Orbán îl dă ca exemplu. În tot grupul de la Vişegrad, doar Polonia mai este favorabilă unei politici intransigente faţă de Moscova.

Situaţia este şi mai rea în Balcani. O mare parte a populaţiei se identifică Rusiei.

Situaţia este şi mai rea în Balcani. O mare parte a populaţiei se identifică Rusiei. Nu doar din motive istorice. Bulgarii consideră că au ieşit învinşi din schimbarea de constelaţie a Europei, că poziţia ţării lor s-a degradat puternic în cursul ultimilor 25 de ani, ca a Rusiei, de altfel. Mai mult, nu se simt deloc solidari cu ucrainienii – afirmă Krastev.

Slovenia şi Croaţia nu au nimic personal împotriva lui Putin şi sancţiunile împotriva Moscovei nu le plac. Serbia, care aspiră să adereze într-o bună zi la UE, se identifică pe deplin cu Rusia. Doar românii nu sunt atraşi de Moscova. Ei sunt excepţia Balcanilor – ca şi Polonia în grupul de la Vişegrad. Iar această atitudine nu se va schimba probabil în viitorul apropiat şi aceasta din mai multe motive. În primul rând, Bruxelles nici măcar nu încearcă să convingă Praga sau Bratislava să-şi schimbe linia politică.

Doamna Merkel are deja suficiente probleme cu compatrioţii care se opun, în majoritate, sancţiunilor, pentru a se mai ocupa şi de schimbarea poziţiei altor ţări. Apoi, Europa centrală era cândva foarte pro-americană,în timp ce azi nimeni nu mai are încredere în americani. Pentru a rezuma, tendinţele pro-putin sunt, într-o foarte mare măsură, un efect secundar al crizei Uniunii Europene şi a faptului că Statele Unite s-au retras din Europa.