Europa riscă să rateze trenul inovării ştiinţifice. UE progresează prea lent în domeniul ştiinţelor pentru a acoperi distanţa care o separă de liderii american şi japonez, în timp ce China recuperează din ce în ce mai repede întârzierea sa ancestrală. Obiectivele procesului de la Lisabona au fost amânate cu nu mai puţin de zece ani, din 2010 în 2020. În acest context, este de aşteptat ca reducerile bugetare să reuşească să încetinească activităţile de cercetare deja foarte dependente de investiţiile publice.

Avem deci un scenariu pe care Comisia Europeană îl confirmă anunţând clasamentul celor mai inovante ţări europene. Statisticile reflectă insuficienţa efortului bugetar: în timp ce Tratatul de la Lisabona prevedea consacrarea a 3% din PIB pentru cercetare şi dezvoltare (C&D), cei 27 nu sunt decât la 2,01%.

Rectorii celor mai implicate universităţi europene în cercetare au lansat un apel pentru creşterea finanţărilor publice pentru a nu pierde în competitivitate. Cei 22 de rectori de mari campusuri universitare, ca cele de la Oxford, Cambridge, Louvain sau Barcelona cer conducătorilor europeni să "ia cunoştinţă de importanţa investismentelor adaptate şi pe termen lung în cercetarea fundamentală pentru a asigura competitivitatea Europei".

Nu toate ţările se află într-adevăr în aceeaşi situaţie: potrivit tabloului de bord al Eurostat şi a datelor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Germania, Franţa, Suedia sau Danemarca sunt cu mult mai presus decât media europeană.

45% din cheltuielile C&D provin din fondurile publice

În Europa, finanţările publice ale C&D (Cercetare şi Dezvoltare) cântăresc mai greu decât în alte domenii economice. Iată de ce politicile guvernamentale în acest domeniu au cu atât mai mult impact. În ţările Uniunii Europene, 45% din cheltuielile C&D provin din fondurile publice. Situaţia este cu mult mai diferită în Statele Unite unde statul nu intervine decât în limita a 33%, iar în Japonia şi Coreea de Sud cifra nu depăşeşte 30 de procente.

Universităţile europene îşi apără rolul în materie de cercetare, şi mai ales în cercetarea fundamentală. "Lumea s-a globalizat şi cercetarea în acelaşi timp. Trebuie generate, în acelaşi timp, cunoştinţe, prin intermediul investismentelor din cercetare", afirmă vice-rectorul pentru cercetare din Universitatea din Barcelona, Jordi Alberch. "Cercetarea fundamentală permite achiziţionarea cunoştinţelor pentru a înţelege, de exemplu, funcţionarea diferitelor materiale, a organismelor sau a celulelor, şi aceasta pentru a putea ajunge la brevete; atunci universităţile europene vor juca un rol primordial", subliniază el.

Potrivit Eurostat, Japonia dispune de mai multe brevete la un milion de locuitori la Oficiul European de Brevete decât toată UE: 161 pentru o medie de 116 pentru Uniunea Europeană, chiar dacă ţări ca Germania şi Danemarca se clasează în faţa Japoniei.

"Numărul de brevete depuse de către o ţară este un indicator semnificativ, însă un brevet nu înseamnă în mod obligatoriu că descoperirea respectivă va fi exploatată", precizează Juan Mulet, director general al Fundaţiei pentru inovaţie tehnologică (COTEC), care regrupează 80 de întreprinderi spaniole high-tech.

Ce legătură există între investiţiile tehnologice, brevete şi creşterea economică? "În general, există o corelaţie între cheltuielile pentru C&D, mai ales cele din sectorul particular, şi brevete", asigură Luis Sanz, director la Institutul de politică şi bunuri publice al Consiliului superior de cercetări ştiinţifice. Brevetele, adaugă el, sunt "o modalitate de a măsura potenţialul inovator al unei ţări".

Instinctul lor de inovare american devansează Europa

Máire Geoghegan-Quinn, comisar pentru Cercetare, Inovare şi Ştiinţă, ar dori ca cele 3 procente din PIB consacrate cercetării ştiinţifice să fie repartizate între sectorul public (1%) şi sectorul particular (2%). Dacă membrii UE beneficiind de o solidă tradiţie ştiinţifică, asemeni ţărilor scandinave, Germaniei şi Franţei, s-ar menţine în plutonul fruntaş, Statele Unite ar continua să devanseze UE pe scena internaţională prin instinctul lor de inovare, iar o Chină puternică ar continua să apară la orizont.

Comisia este convinsă că o C&D eficace este unica posibilitate de scăpare a Europei pentru a ajunge la o creştere susceptibilă de a crea locuri de muncă de calitate, care să nu fie supuse schimbărilor aleatorii ale mondializării. De la eşecul visului de la Lisabona, care spera să transforme în 2010 UE în lider mondial al sectorului cunoştinţelor, Comisia şi cei 27 au elaborat în cadrul "Strategiei 2020" o nouă propunere: Uniunea Inovaţiei, dorind să se ajungă la o economie inteligentă, durabilă şi integratoare. Apropierea de această Uniune a Inovaţiei abordează probleme care, cel puţin în teorie, îi interesează pe toţi europenii, cum ar fi schimbarea climatică, eficacitatea energetică şi viaţa sănătoasă.