Purtând o mustaţă trufaşă şi bluza albă de doctor, Dr. Krzysztof Czarnobilski este şeful departamentului de medicină generală şi geriatrie a spitalului MSWiA, din Cracovia. Pare nervos când vorbeşte, dar mesajul lui este clar. Aerul insalubru al celui mai pitoresc oraş din Polonia îi îmbolnăveşte pe bătrâni, le scurtează vieţile şi îi izolează şi mai mult. Spitalul lui Czarnobilski specializat în geriatrie, este o clădire din beton de culoare galbenă la câteva minute cu tramvaiul de centrul medieval al Cracoviei. Iarna, când norii de funingine plutesc deasupra oraşului, Czarnobilski povesteşte că "ambulanţele se înşiruie până în stradă".

Personalul medical nu mai poate ţine pasul cu numărul de pacienţi, fiindcă numărul de cazuri de pneumonie dublează, numărul de infarcte şi accidente vasculare cerebrale creşte puternic şi pacienţii cu probleme respiratorii vin puhoi panicaţi. Ca şi alţi doctori din Cracovia, Czarnobilski este atunci silit să-şi sfătuiască pacienţii să stea în casă şi să evite orice efort fizic, o reţetă care împinge aceşti oameni în vârstă către izolare, sau chiar către moarte. Aerul Cracoviei, un oraş elegant, presărat cu giuvaeruri ale istoriei Poloniei, fostă capitală regală, se numără printre cele mai irespirabile într-o ţară foarte afectată de poluare. Aceasta provine în mare parte din arderea de cărbune ieftin în sobele caselor, care răspândesc un fum plin de substanţe cancerigene, precum dioxine sau benzipiren. Maşinile care blochează şoselele Cracoviei şi centralele electrice pe bază de cărbune din apropiere nu fac decât să înrăutăţească situaţia.

În Cracovia, nivelul de particule poluante, care pătrund adânc în corpul uman, ajunge uneori la de şase ori cel al pragului de siguranţă. Nivelul benzipirenului poate ajunge la peste opt ori cel maxim recomandat, potrivit activiştilor din grupul Kraków Smog Alarm.

Dar autorităţile încearcă să schimbe situaţia. Clasată de Uniunea Europeană pe locul trei al clasamentului oraşelor cele mai poluate din Europa, după Pernik şi Plovdiv din Bulgaria, Cracovia este primul oraş din Polonia care să fi aprobat o interdicţie cu privire la folosirea de combustibili solizi precum cărbunele şi lemnul, pentru încălzirea caselor.

Noua lege, prevăzută să intre în vigoare în 2018, a fost considerată invalidă anul trecut de o instanţă regională – dar oraşul a făcut apel. Între timp parlamentarii, cu sprijinul guvernului de centru-dreapta din Polonia, caută să ocolească decizia cu un proiect de lege care ar da autorităţilor regionale în întreaga ţară competenţa de a reglementa chestiunile legate de cărbune, vehicule şi alte surse de poluare.

Funcţionarii din Cracovia au primit 100 de milioane de euro din partea Bruxelles-ului, Varşoviei şi a regiunii pentru a oferi stimulente financiare locuitorilor, pentru înlocuirea sobelor pe cărbune cu instalaţii pe gaz, electricitate sau cu racordarea la sistemul de încălzire al Cracoviei care pompează apă caldă utilizatorilor din mari cazane centrale.

Dar cu aproximativ 30 000 de cazane cu cărbune pretutindeni în Cracovia, schimbarea nu va fi nici uşoară nici ieftină. Combustibilul poreclit de unii "aurul polonez" este înrădăcinat în cultura şi istoria ţării, procurând aproape 90% din electricitatea ei şi oferind polonezilor un anumit sentiment de libertate faţă de temutul lor vecin Vladimir Putin şi de conductele lui gaze. Iar cel puţin pentru utilizatori, cărbunele este mai ieftin decât alternativele.

În depozitul lui Grzegorz Rumin, lângă o cale ferată la periferia sudică a Cracoviei, se pot zări grămezi uriaşe de cărbune, iar aerul este încărcat şi plin de praf. La aproximativ fiecare zece minute intră câte un client iar Rumin sau unul dintre angajaţii săi umplu cu cărbune câte o remorcă sau saci. Rumin, un bărbat slăbuţ în cizme şi o bluză zdrenţuită, admite că vânzările sunt în scădere de când şi-a început afacerea în 1998, atunci când şcoli, alte instituţii mari şi multe cămine foloseau cărbunele pentru căldură. La vremea aceea, depozitul vindea până şi 100 de tone pe zi. Acum "în cele mai bune zile vindem 20, 20 şi ceva" de tone.

Într-adevăr, doar aproximativ 7% din gospodăriile Cracoviei mai folosesc acum cărbunele, potrivit Institutului pentru Energie Durabilă din Cracovia. Numărul a scăzut de-a lungul anilor şi este, ca proporţie, mult mai mic decât în ​​alte oraşe din Polonia. Dar densitatea ridicată a populaţiei din Cracovia şi poziţia oraşului într-o vale fac ca aerul său să fie cel mai poluat din ţară, cel puţin oficial. Se presupune că nivelul de poluare este mai ridicat în oraşele mici, care nu dispun de echipamente de monitorizare sofisticate.

Rumin trece de la furie la disperare când vine vorba de interdicţie. Va trebui să-şi închid depozitul dacă legea trece. El consideră că funcţionarii locali nu au diagnosticat bine problema şi nu îşi aleg bine priorităţile. "Uitaţi-vă la Paris, de exemplu". "Ce folosesc ei pentru încălzire ? Nu cărbune, şi tot au poluare. Problema nu vine de la cărbune".

Într-un birou însorit lângă piaţa centrală din Cracovia, Anna Dworakowska cu câţiva colegi au îndemnat aliaţi şi adversari să se înţeleagă pentru a încuraja parlamentarii să aprobe interzicerea revoluţionară cerută de oraş. Grupul ei, Kraków Smog Alarm, a adunat 17 500 de semnături în 2013 şi a lansat o campanie de panouri şi afişe în jurul oraşului, cu sloganuri precum: "Am deja astm, nu am nevoie de cancer". Majoritatea locuitorilor s-au alăturat cauzei lor; chiar şi guvernul pro-cărbune critică folosirea acestuia pentru încălzirea căminelor – poate pentru că le este mai uşor să înfrunte marile întreprinderi în privinţa emisiilor centralelor pe bază de cărbune.

Înainte de campanie, spune Dworakowska, "mass-media scria poate două-trei articole despre poluarea aerului la începutul sezonului de încălzire. Dar acum au fost publicate peste 1 000 de articole, este subiectul de care toată lumea vorbeşte. Cred că acţiunile noastre chiar au schimbat ceva".

Pentru Dr Czarnobilski, de la spitalul MSWiA, schimbarea este necesară şi urgentă. Pacienţii săi se supără adeseori atunci când îi îndeamnă să rămână în casă. "Ei deprimă din ce în ce mai mult. Dacă un pacient în vârstă rămâne acasă şi nu se mişcă", spune acesta, "ce mai poate face decât să stea la pat şi să aştepte moartea ?"