In sfârşit, între primul ministru grec, Alexis Tsipras, preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a avut loc un schimb rapid de replici. Am ieşit astfel din eternele puncte de vedere german, slovac, francez sau grec. Europa a devenit politică în sensul bun al cuvântului, căci nu am mai fost în Europa de mucava a birocraţilor.

A fost un moment “européen”, dovadă că spaţiul public există şi la nivel european. Că suntem pro sau anti-Grexit, argumentele au fost puse pe masă. Intr-un fel cu mult mai clar decât se întâmplă cu discursurile atât de îngrijite ale liderilor noştri naţionali: prinşi între dorinţa de a apăra interesul naţional fără a dezmembra Europa, ei sunt adeseori foarte slabi în declaraţiile pe care le fac. Ca de exemplu întânirea dintre preşedintele francez François Hollande şi Angela Merkel, cancelarul german. A fost doar o întâlnire în plus, unul lângă altul.

Chiar dacă este trist că nu avem noi propuneri greceşti venite din partea lui Tsipras, felul în care s-au poziţionat marile familii politice europene a fost pasionant. Nu ne-am aşteptat astfel deloc ca Manfred Weber, şeful PPE(dreapta) să fie atât de dur, public, cu grecii. Răspunzându-i, Alexis Tsipras nu a putut decât să-i reamintească anularea datoriei nemţeşti în 1953, după cel de Al Doilea Război Mondial. In fine, acest schimb de replici a avut o dimensiune europeană. De obicei, auzim acest tip de discurs în spaţiile naţionale. Reproşurile, venind mai ales din partea Germaniei, ajungeau la Atena bine filtrate de presa altor state. De această dată nu a existat niciun filtru care să deformeze, ci un schimb direct de replici. In urma căruia cetăţenii europeni pot să-şi formeze propria opinie.

Un bug al site-ului Parlamentului

Totuşi, totul nu a fost chiar perfect. Site-ul Parlamentului şi serviciul audiovizual al Comisiei Europene nu au reuşit să transmită dezbaterile în condiţii corecte. Am fost obligaţi să trecem prin transmiterile directe efectuate de canalele naţionale de televiziune. Ori, în cazul Franţei, dezbaterile erau întrerupte în permanenţă de reveniri în platoul de dezbateri al televiziunii până când intervenea din nou un deputat european francez! Este adevărat că nu oricine are posibilitatea de a avea traducători în direct pentru mai multe ore...Dar ce păcat totuşi că niciun canal de televiziune nu a fost apt să preia transmiterea în direct de pe site-ul Parlamentului European, în propria sa limbă. Deşi mijloacele tehnice există, vedem acest lucru în fiecare an, în cadrul concursului muzical Eurovision.

Asemeni faimosului concurs muzical, dezbaterea a durat foarte mult. Mai mult de trei ore de discuţii, imposibil de urmărit. Atât pentru europeni cât şi pentru presă. Impactul acestui schimb european de replici a fost slăbit şi de puţinele minute pe care Tsipras le-a avut la dispoziţie, la final, pentru a răspunde. De altfel, el şi-a concentrat răspunsurile pentru liderii grupurilor politice. Este deci evident că este necesară o reformă clară a discuţiilor care au loc în Parlamentul European.

Spaţiul public european există, departe de diplomaţi

Dar aceste mici neajunsuri nu au stricat cu nimic acest formidabil moment de democraţie la care am asistat. Spaţiul public european există în ciuda segmentării sale din presa naţională. Incă o dată, Parlamentul European s-a aflat în avangardă. Dezbaterile care au loc aici ar merita cu mult mai mult decât oferă difuziunea actuală în presa naţională a statelor membre. Căci atunci când vorbim despre Europa actul presupune ştergerea frontierelor naţionale. Fără a cădea în uniformitate. In timpul acestor schimburi, am văzut linii politice foarte diferite, de la pro la anti-europeni, trecând prin eurosceptici şi federalişti. Naţionalitatea deputatului european chiar nu a mai contat în cadrul discursului său. Până la urmă, asta înseamnă cu adevărat Europa.

“Templul democraţiei europene şi-a îndeplinit rolul”, aşa cum a spus Tsipras. A fost cu mult mai pasionant decât discursurile diplomaţilor europeni, care nu fac decât să-şi promoveze interesul naţional în detrimentul interesului european, adeseori.