Alegeți o limbă
Democraţia şi libertatea presei sunt două noţiuni bine definite. Cel puţin, aşa credeam până acum. Dar recent, manipularea informaţiilor pe "frontul" lui Kronen Zeitung ridică întrebări serioase. Oficial, totul este în regulă. Legile democraţiei parlamentare şi libertatea constituţională a presei nu sunt afectate. Şi totuşi, ceva nu miroase prea bine.
Lui Hans Dichand, poreclit unchiul Hans, directorul lui Krone, nu-i place Uniunea Europeană. În timpul campaniei pentru alegerile europene s-a aliniat de partea lui Hans-Peter Martin, deputat euro-sceptic fără apartenenţă politică. Iar Hans-Peter Martin a ajuns la un scor de 17,7%. Cancelarul Werner Faymann, lider al SPO (Partidul Social Democrat din Austria), s-a aruncat la picioarele atotputernicul unchi Hans în celebra sa scrisoare de supunere [în 2008, într-o scrisoare deschisă către editorul lui Krone, candidatul pentru cancelariat şi-a schimbat complet linia politică, fără a-şi informa partidul, susţinând referendumuri pentru ratificarea tratatelor europene mai degrabă decât un vot al Parlamentului austriac. S-a plasat astfel în conformitate cu ziarul care dăduse dovadă de o euro-fobie aproape isterică]. El a devenit astfel preferatul ziarului şi, conform sondajelor, "cel mai simpatic politician al momentului".
Unchiului Hans nu-i plac nici imigranţii. Legile cu privire la străini au fost întărite şi nici un partid, cu excepţia Verzilor, nu a îndrăznit să crâcnească. Unchiul Hans şi-a lăsat baltă favoritul, Faymann. Acum îl susţine pe Josef Pröll în cursa pentru Cancelariat. Şi, potrivit ultimelor noutăţi, vrea acum să se debaraseze şi de preşedintele Heinz Fischer, până în prezent necontestat. O frază în ziar şi gata. Republica întreagă ciuleşte urechea. Rezultatul acestui meci are toată atenţia.
Este posibil ca un om de 89 de ani - şi nu Parlamentul, partidele politice sau restul opiniei publice - să poată aduce ploaia sau soarele în politica austriacă ? Este o performanţă care, în ciuda groazei pe care o inspiră, forţează totuşi respectul. Hans Dichand a făcut din "scrisorile cititorilor" o armă politică absolută. În fiecare zi apar două pagini de scrisori de la cititori, fiecare precedată de o frază mnemonică tipărită în caractere groase, sus în dreapta, care indică subiectul. Înregistrată de către cititorii fideli, aceasta variază în fiecare zi.
Această metodă era folosită odinioară în Republica Democrată Germană, de ziarul Neues Deutschland [organul partidului unic]. Dar ştiam atunci ce să gândim despre ea. Dichand poate spune pe bună dreptate că Austria, spre deosebire de RDG, este un stat de drept şi cititorii săi cetăţeni liberi. Trebuie doar făcută o alegere bună. Liderul se ocupă deci personal de această alegere. Următoarea acţiune este de a vorbi cu politicienii importanţi. Fostul cancelar Wolfgang Schüssel a povestit felul în care se petrec discuţiile cu el: dacă ne acceptaţi tema, vă vom sprijini. Asta e ceea ce lasă să înţeleagă unchiul Hans interlocutorilor săi. Un răspuns negativ îi costă în general cariera.
Abraham Lincoln a spus că o democraţie poate supravieţui fără un guvern, dar nu fără libertatea presei. Graţie acesteia, cetăţenii pot face schimb de idei cu privire la chestiunile privind toată lumea. Timp de decenii, democraţiile clasice au trăit din această opinie publică democratică. Această eră se sfârşeşte ? "Democraţia este un model depăşit ?" a fost pusă întrebarea într-un recent simpozion organizat în Austria. În Rusia circulă conceptul de "democraţie suverană" iar în China se vorbeşte de "democraţie autoritară". Austria este pe cale să îmbogăţească dezbaterea cu fenomenul "democraţie mediatică".
Această inovaţie ar da de lucru cercetătorilor în ştiinţe politice. Dar nu este doar un subiect de cercetare. Toţi austriecii ar suferi consecinţele.
