În 13 februarie, femeile vor coborî în stradă în semn de protest. În toată Italia. Vestea se răspândeşte pe web ca focul, în timp ce ziarele abia o menţionează. Internetul apare acum drept cel mai liber şi mai rapid instrument de diseminare a informaţiilor. Acesta a permis şi ca mii de oameni să se întâlnească în stradă pentru a protesta împotriva despotismului arogant al guvernului egiptean.

Ce cer astăzi femeile italiene ? Paradoxal, într-o ţară care se zice liberă, ele cer aceleaşi drepturi ca şi tineretul tunisian şi egiptean : libertatea de exprimare şi de gândire, mai multă democraţie, un acces mai bun la lumea muncii şi o luptă concretă împotriva corupţiei. În Italia – una dintre ţările cele mai dezvoltate din lume – în indiferenţa generală, ideile şi dorinţele femeilor se devalorizează din ce în ce mai mult, iar presiunea creşte în favoarea întoarcerii femeilor la activităţi domestice; de partea lor, femeile îşi pierd din ce în ce mai mult din muncă şi prestigiu. Italia este ţara europeană unde femeile sunt cel mai puţin integrate pe piaţa muncii. Este, de asemenea, ţara în care – în pofida unor cazuri strălucitoare – reprezentarea femeilor în instituţiile şi locurile de putere se reduce din ce în ce mai mult în fiecare an.

Tinerilor li se vinde o idee mercantilă a relaţiilor umane

În mentalitatea tinerelor generaţii, punerea în valoare a oamenilor şi meritocraţia au fost înlocuite cu o idee mercantilă a relaţiilor umane. Se sugerează tinerilor să-şi dezvolte capacităţile intelectuale pentru a se vinde apoi mai bine pe pieţele globale. Tinerele sunt sfătuite să vândă, repede şi la un preţ bun – întrucât, spre deosebire de competenţe, corpul sexuat se uzează cu timpul – singurul lucru care va avea întotdeauna mai multă valoare pe piaţă : un corp bun de consum. Nu este oare aceasta o incitare subtilă, obsesivă şi monstruoasă spre prostituţie feminină ?

Desigur, această situaţie exista deja pe vremea lui Tolstoi. Marele scriitor rus a avut curajul să scrie, în romanele şi eseurile sale, că mariajul era o piaţă de vite, unde corpurile tinerelor fete erau vândute celor mai generoşi ofertanţi. Ceea ce avut ca efect jertfa mai multor generaţii de talente şi de capacităţi extraordinare, şi mutilarea de minţi şi inimi calificate. Nimănui nu-i păsa de aceste sacrificii. Dar la vremea respectivă familia făcea orice pentru a satisface nevoile tinerilor, şi aspiraţiile lor pentru libertate. Astăzi, acest rol este ocupat de cultura de piaţă, care trece mai ales prin seducţiile artificiale ale televiziunii, modei şi a unei mari părţi din cinema.

Nu este o întâmplare faptul că mentalităţile mercantile merg înainte mână în mână cu alegerea puţin democratică a unui lider carismatic. Wilhelm Reich, în eseul său asupra psihologiei maselor, ilustrează bine întrepătrunderea de temeri, iluzii, ură şi frustrare, care este sursa tuturor tentativelor de a impune un regim autoritarist. Femeile sunt primele înrolate. Nevoia lor istorică de a avea un lider – interiorizată cu timpul de loviturile reale şi simbolice – le transformă în prăzi docile. Pe acest punct se sprijină patronii şi manipulatorii lipsiţi de scrupule de pe piaţa mondială.