Să fie clar : situaţia poate fi abordată din mai multe puncte de vedere. Iar privită de aici – din insula Lampedusa – cel mai simplu punct de vedere este, ca întotdeauna, cel mai spectaculos. Aici asistăm la punerea în scenă cu actori în carne şi oase a ceea ce proorocesc statisticile privind fluxurile migratorii ale viitorului : invazia bogatei Europe de către lumea islamică şi oamenii din Maghreb.

În Lampedusa, a început deja : din sud-vest, adică din Tunisia în plină revoltă, în trei zile mai mult de 3 000 de oameni au debarcat pe insulă, care nu are mai mult de 5 000 de locuitori. Din portul Zarzis, pe celălalt ţărm, au plecat şi alte bărci, şi, fiindcă marea rămâne liniştită, în câteva zile imigranţii vor mai numeroşi decât locuitorii insulei. Situaţia este deci un fel de repetiţie generală la scară redusă a ceea ce s-ar putea întâmpla în viitorul foarte apropiat. O repetiţie generală care se desfăşoară în Italia dar care priveşte întreaga Europă.

Unde este Europa?

Guvernul a declarat starea de urgenţă umanitară. Cu feriboturi şi avioane închiriate 30 000 de euro pe zbor, el încearcă să transfere spre alte locaţii de găzduire măcar o parte dintre aceşti oameni care fug de războiul civil şi au debarcat pe insulă. Efortul este imens, dar va fi greu de a susţine mult timp ritmul debarcărilor. Primarul din Lampedusa, Bernardino De Rubeis, care nu a dormit de trei zile şi încearcă să-şi reconstruiască reputaţia [a fost pus sub acuzare în 2009 pentru corupţie], a declarat în focul momentului : "Vedeţi : facem ce putem. Lampedusa nu fuge de responsabilităţile ei. Comentarii pică de peste tot, dar eu continui să mă întreb : unde naiba este Europa ?".

În noaptea din 11 spre 12 februarie, au debarcat alţi 600 de maghrebini care au trebuit să fie adăpostiţi cum se putea în clădirile publice de toate felurile. Pentru Ministrul de Interne Roberto Maroni, în rândurile migranţilor ar putea fi infiltraţi oameni de-ai lui Osama bin Laden. Un risc grav. Dar atunci de ce oare nu sunt decât şapte sau opt carabinieri pentru a face faţă sutei de oameni adunaţi pe chei... Ceilalţi câţiva sunt ocupaţi să-i transfere în altă parte sau cu situaţii de urgenţe diverse, ajutaţi, din fericire, de o echipă de voluntari generoşi.

Veştile care vin de pe celălalt mal al Mediteranei nu oferă motive de optimism. În Tunisia regimul a căzut, ca şi în Egipt; Algeria este în plină revoltă şi chiar şi "prietenul" Gaddafi doarme în cortul său un somn mai neliniştit. O criză este în mers, cu evoluţii incerte şi imprevizibile.

Brutarii hrănesc vizitatorii neaşteptaţi

Dar ceea ce se întâmplă pe celălalt ţărm seamănă din ce în ce mai mult cu acel irezistibil joc de dominouri care acum douăzeci de ani a provocat căderea, unul după altul, a regimurilor socialiste. Ideea cum că unii tirani din Africa de Nord erau un bastion împotriva valurilor de migranţi spre opulenta Europă s-a năruit printre mulţimile mânioase şi războaiele civile. Lampedusa este la o aruncătură de băţ de aceste ţări în revoltă şi o plăteşte din greu, dar a gândi că problema se limitează şi poate fi rezolvată tot aici, pe această insulă, este o iluzie teribilă.

Tarek, un tunisian cu coafura ca Jimi Hendrix, care trăieşte de mai mult timp în Italia şi ajută carabinierii în sarcina imposibilă de a-i identifica pe noii veniţi – el lucrează pentru o asociaţie umanitară şi nici el nu a închis ochii de de două nopţi – explică clar : "Aproape niciunul dintre cei cu care am vorbit nu vrea să rămână aici, în Italia. Ei spun că vor mai ales să meargă în Franţa sau Germania. Îşi încep odiseea în Lampedusa, deoarece este cel mai apropiat teritoriu european, dar pentru ei, este exclus să rămână aici".

Între timp, Lampedusa luptă singură şi, în limitele puterilor sale, face tot posibilul. Rechiziţionate de primar, toate microbuzele serviciului de transport public al insulei evacuează tunisienii de pe cheiuri şi îi împarte în toate locurile posibile de cazare. Marile macarale şi camioane folosite pentru remorcarea bărcilor de pescuit locale sunt utilizate pentru a scoate din apă ambarcaţiile confiscate tunisienilor, şi apoi acestea sunt încărcate în camioane şi îngrămădite în groapa de gunoi din centrul insulei.

Brutarii lucrează fără încetare pentru a hrăni aceşti mii de vizitatori neaşteptaţi. Şi, un alt semn de generozitate : se distribuie ţigări la toată lumea. Şi, când ne gândim că, înainte de invazie, insula era în revoltă ! Pescarii în grevă, personalul hotelier pe picior de război. Aici într-adevăr, motorina pentru bărcile de pescuit costă dublu faţă de cea din restul Italiei.