Alegeți o limbă
Există, din 1979, un parlament al Europei, ales prin sufragiu universal de către toţi cetăţenii Uniunii Europene. În treizeci de ani, acest Parlament a cunoscut şase sesiuni de alegeri. A şaptea ar trebui să se desfaşoare peste cincisprezece zile şi constituie un exerciţiu de o amploare fară egal, exceptând alegerile din India.
Newsletter în limba română
Parlamentul european este singura adunare supranaţională din lume, aleasă în mod democratic şi beneficiind de o putere reală.Deputaţii acestei a şaptea legislaturi vor avea, după toate aparenţele, privilegiul de a fi primii eurodeputaţi beneficiind de o adevărată capacitate de decizie si control asupra ansamblului Uniunii. Dar pe cine interesează acest aspect? S-ar părea că pe puţină lume. În Europa nici un alt scrutin nu suscită un atât de mic interes şi dezafectare ca alegerile europene. După treizeci de ani de existenţă, Parlamentul european rămâne în ochii cetaţenilor o parodie a democraţiei rezervată câtorva elite politice. Cu toate acestea, elogiile aduse Europei nu lipsesc. Nu mai puţin de 52 de institute figurează pe lista asociaţiilor pentru promovarea Europei. În cele 27 de ţări membre, partide politice şi fundaţii investesc masiv pentru informarea cetăţenilor, ca şi cum ar dori să inaugureze o a doua epocă a luminilor.
Astăzi, candidaţi surâzatori se afişează la toate colţurile de stradă, Angela Merkel şi miniştrii săi nu pierd nici o ocazie de a ne reaminti importanţa scrutinului, vânzătorul din colţ şi-a decorat vitrina cu mici steguleţe bleu înstelate iar în piaţă, o agenţie de publicitate a organizat un defileu cu pui giganţi, fără pene, pentru a aminti cetăţenilor importanţa unei directive europene asupra drepturilor consumatorilor.
Lasă. Nu face nimic. Entuziasmul europenilor nu se traduce în taxa de participare la vot. Şi ca şi cum asta nu ar fi de ajuns, Parlamentul de la Strasbourg şi celelalte instituţii europene fac obiectul unor presiuni care nu nu pot fi comparate decât cu presiunile suportate de către antrenorul lui Bayern Munchen după ce echipa sa a suferit trei bătăi succesive. De fapt, eurodeputaţii, comisarii, înalţii reprezentanţi, pe scurt toată elita politica europeană se agită în toate sensurile şi nu încetează cu discursurile asupra datoriei cetăţenilor de a participa la vot, asupra misiunii Europei, asupra euro şi, deja problemă veche, dasupra dispariţiei frontierelor. Am putea crede că toate cuceririle Europei ar putea dispărea subit, ca şi cum electorii ar trebui să se livreze unui vot de încredere pentru a nu compromite ceea ce Europa a realizat până acum. Şi tocmai în acest moment, Europa ne apare ca o forţă a viitorului, ca un monstru antidemocratic. Este ca şi cum la fiecare reînnoire a Bundestagului, germanii ar trebui să se pronunţe pentru menţinerea Constituţiei.
Iată ce este grotesc pentru un Parlament vechi de 30 de ani. Indiferenţa cetaţenilor faţă de Europa se poate explica în multe feluri însă nu ar fi bine să aruncăm intreaga responsabilitate pe umerii instituţiilor (este aproape comic să vedem că UE încearcă să explice pe site-ul său Internet, ceea ce este ea de fapt). Cetăţenii au şi ei partea lor de responsabilitate. Electorii nu trebuie să meargă împotriva sistemului în care trăiesc. Da, Europa este o mare competiţie şi trebuie să ne aratăm demni de ea.
Noi nu putem decât să sperăm că aceste alegeri vor fi ultimele pentru care este necesar să reamintim de ce această experienţă politică, unică în lume, merită mai multă atenţie din partea electorilor şi de ce Uniunea celor 27 de State, mai mult ori mai puţin mari, constituie un atu care nu poate fi neglijat într-o lume aflată într-o perpetuă evoluţie.
Opinie
Pentru o politică a telescopului
"Pentru a reprezenta corect interesele ţării care îl trimite la Parlament, fiecare deputat european ar trebui să aibă întotdeauna un telescop asupra lui: pentru a vedea Europa, la capătul telescopului, când priveşte dinspre ţara lui şi vice versa, pentru a-şi avea în vizor ţara când priveşte dinspre Bruxelles". Horia Roman Patapievici, politolog şi director al Institutului Cultural Român, acesta ar fi singurul mod de a face să funcţioneze imensa şi complexa maşinărie a Parlamentului European. Ca şi singurul mod de a interesa alegătorii la vot. Cetăţenii europeni vor ezita întotdeauna să vină la urne "atâta timp cât nu vor vedea în parlament o instituţie capabilă să schimbe efectiv ceva"!
"Abstenţionismul se explică prin raţiuni politice, nu psihologice. Nu doar în rândul democraţiilor în formare, ci şi în rândul celor consolidate, e limpede că instituţiile europene sunt confruntate cu un serios deficit politic", scrie în continuare, în Evenimentul Zilei, analistul român.
Citându-l pe J.H.H.Weiler, profesor la Universitatea din New York, specialist în analiza instituţiilor europene, Patapievici estimează că "nu există un raport direct între votul cetăţenilor şi viitoarele decizii ale Uniunii". De unde şi, pentru alegător, "conştiinţa inutilităţii unui vot care , în mod raţional, îl ţine departe de urne, demoralizându-l"!
