Rezultatul alegerilor regionale franceze nu este doar francez. Este european deoarece nu doar în Franţa şi-a făcut loc o nouă extremă-dreapta unde acum joacă de la egal la egal cu formaţiunile de dreapta sau de stânga pe care le domina până în prezent.

Nu numai că există partide asemănătoare Frontului Naţional în aproape toate ţările Uniunii dar toate s-au dezvoltat, au acelaşi ritm sau aproape, în acest sfert de secol care ne-a separat de prăbuşirea blocului sovietic şi din aceleaşi motive.

În 25 de ani am ieşit dintr-un echilibru al terorii care garanta până la urmă o stabilitate liniştitoare. Am văzut apărând noi puteri a căror dezvoltare a distrus cinci secole de superioritate occidentală şi am simţit tot mai mult şocurile sângeroase ale unui islam ce îşi caută calea după opt secole de decandenţă.

Aceste răsturnări au hrănit temeri ce nu încetează să se accentueze. Într-o lume redevenită periculoasă, europenii nu se mai simt protejaţi pentru că nu mai au Apărare iar umbrela americană se închide. Salariaţii europeni îşi văd năruită protecţia socială a cărei continuitate nu o mai garantează nimeni pentru că piaţa de capital nu mai acordă muncii aceleaşi concesii ca în timpul comunismului şi pe care transformarea ţărilor emergente în uzine ale lumii exercită o formidabilă presiune asupra salariilor dezindustrializând Europa.

Există astfel o logică a succesului noilor formaţiuni de extremă dreapta care s-au înveşmântat în apărători ai avantajelor obţinute pe vremuri şi cer închiderea frontierelor şi sfârşitul liberului schimb.

Precum la începuturile fascismului italian şi ale naţional-socialismului german, naţionalismul şi angoasa socială se amestecă într-un cocktail exploziv şi această întoarcere a naţionalismelor este şi ea hrănită de o dublă respingere – cea a islamului perceput global ca fiind dătător de moarte şi cel al unităţii europene tot mai respinsă, ca un cal troian al mondializării şi gropar al statelor în care se negociaseră compromisurile sociale de după război.

Dacă nimic nu le va opri, aceste noi forţe vor duce Europa la o catastrofă economică deoarece recursul la protecţionism ar altera exporturile europene în timp ce o întoarcere la monedele naţionale ar duce statele Uniunii într-o competiţie sinucigaşă pentru cel mai slab licitator. Dificultăţile sociale nu ar fi reduse, ci multiplicate, şi, paralel, respingerea musulmanilor pentru că sunt musulmani ar conduce curând la probleme de amploare naţională şi internaţională.

Ţările europene nu pot să se lase paralizate de extrema dreaptă. Există aici un pericol care trebuie oprit şi asta nu se va întâmpla decât dacă formaţiunile de stânga şi de dreapta denunţă cu adevărat şi direct nebunia acestor programe şi se unesc – nu se estompează ci se unesc – pentru a le opune majorităţi de compromis pe care le pot forma împreună, de fiecare dată când e necesar şi pe care ar vrea să le vadă apărând două treimi dintre europeni.