Într-o analiză apărută în săptămânalul românesc Dilema Veche, Gabriel Giurgiu pleacă de la o frază tipic românească, "ca la noi nu e la nimeni", pentru a ajunge la constatarea că de fapt la noi este ca în tot restul Europei. Ispravele preşedintelui ceh, care refuză arborarea drapelului UE pe instituţiile statutului şi care a demis guvernul în plină preşedinţie europeană, "au dat apă la moară unor state membre vechi care au mormăit cu satisfacţie că esticii nu au maturitatea necesară".

Dar şi "Vestul are faliţii săi". Între "stimabilul Berlusconi" şi situaţia "nu tocmai kosher" a lui Gerhard Schröder, analistul ajunge la concluzia că nici Occidentul nu este tocmai în regulă în ceea ce priveşte principiile morale. Cum altfel să explici faptul că Justiţia a aparţinut mult timp Italiei, ţara în care Berlusconi a fost urmărit în 11 procese, şi că schimbul între comisari italieni şi francezi s-a făcut atât de discret?

Este adevărat că "starea de sănătate a caprelor de prin vecini nu este o scuză pentru gripa alei noastre. Starea justiţiei din Italia nu o cauţionează pe a noastră. Lipsa totală a unei legi a transparenţei în Germania nu înseamnă că a noastră poate funcţiona prost. Trădarea Austriei spre barca energetică a Rusiei nu ar fi un îndemn spre căutarea fericirii româneşti tot la Gazprom." Însă o mai buna "cunoaştere a vecinului te poate ajuta să repari mai repede ceea ce e stricat la tine în curte. În fond, tot pe la noi se spune că prostul învaţă doar din greşelile lui, iar deşteptul învaţă (mai ales) din ale altora"!