Alegeți o limbă
Oficial totul e minunat în cea mai bună adunare G 8 posibilă. "În realitate, optimismul afişat de către Primul ministru italian nu este decât unul de faţadă", scrie Corriere della Sera. "Berlusconi atacă acest summit după luni întregi de scandal în viaţa sa privată. Ambiţia sa de a profita de ocazie pentru a-şi croi un costum de mediator pare inutilă. Şi mai mulţi participanţi la summit, cum ar fi cancelarul german Angela Merkel, au declarat că preferă un G 20 lărgit Chinei şi Indiei".
The Guardian, care denunţă un G 8 de mascaradă şi-l compară pe Silvio Berlusconi cu un "Benny Hill de speţă joasă", afirm*ă că "*Italia ar putea fi supusă la o nouă umilinţă fiind înlocuită în G 8 cu Spania". Această ipoteză face obiectul a numeroase ecouri în presa spaniolă. El Mundo subliniază că asupra ideii, susţinute de Barack Obama, despre un nou pact pentru a asigura securitatea alimentară mondială, Spania s-a arătat mai reactivă decât Italia. "Această circumstanţă, care se alătură aventurilor intervenite în prepararea reuniunii (...) a dat apă la moară vocilor care, în sânul G 8, sugerează să fie asociată Spania "care depăşeşte Italia în materie de PIB pe cap de locuitor şi care consacră o parte mai importantă din PIB ajutorului pentru dezvoltare". Dar The Guardian recunoaşte că ipoteza intrării Spaniei în G 8 pare puţin probabilă. "În cazul înlocuirii Italiei, Statele Unite ar prefera o economie venită dintre ţările emergente", estimează Publico.
Dincolo de criticile din presa europeană asupra organizării hazardate a G 8 şi a conducerii fragile a Primului ministru italian, utilitatea şi chiar existenţa acestui summit sunt reluate în discuţie. În The Guardian, Larry Eliot estimează că Silvio Berlusconi a contribuit pe larg la deligitimarea G 8. El cere direct un ajutor din partea ţărilor străine pentru reconstrucţia L'Aquila fără a mai trece prin organismele internaţionale. În acelaşi timp, a diminuat cu 56 la sută contribuţia italiană la ajutorul dat ţărilor pe cale de dzvoltare. Astfel, Berlusconi a arătat clar că G 8 nu mai foloseşte la nimic.
Într-un interviu acordat cotidianului Le Monde, Luiz Ignacio da Silva, preşedintele Braziliei, afirmă că"summit-ul G 8 nu mai are nici o raţiune de a exista". Presupus să reprezinte ţările cele mai industrializate (Germania, Canada, Statele Unite, Marea Britanie, Italia, Japonia şi Rusia), el nu mai este în realitate reprezentativ pentru scena economică actuală şi nu mai are legitimitatea de a discuta mijloacele care trebuie puse în mişcare pentru a face faţă crizei mondiale. Preşedintele brazilian cere deci ca G 8 să fie înlocuit cu G 20 care trebuie, potrivit spuselor lui, să devină un fel de instituţie permanentă şi să implice şi miniştrii Economiei, reprezentanţii băncilor centrale, miniştrii afacerilor externe. "Democraţia are nevoie de forumurile multilaterale întărite", afirmă Lula.
În Germania, Tageszeitung este "consternat " să constate că de la prima reuniune a marilor naţiuni industriale, din 1975, "nu prea s-a avansat". "Astăzi ca şi ieri suntem ameninţaţi de o criză sistemică a capitalismului". Iar cauzele sale sunt comparabile: criză economică, creşterea preţului petrolului, monezi instabile, creştere limitată. Ceea ce rămâne este faptul că "criza latentă a monezii nu figurează nici măcar la ordinea zilei, deşi premiul Nobel Joseph Stiglitz a recomandat înlocuirea dolarului ca şi monedă de referinţă". Faţă în faţă cu speculaţia asupra devizelor, care încă continuă, economistul american a propus calmarea pieţelor cu un Bretton Woods II. Dar o asemenea propunere nu interesează decât India, China sau Brazilia, ţări care sunt doar "invitate" ale G 8. "Astfel că există un pericol ca acest crash să nu fie decât cel dinaintea altui crash", conchide Tageszeitung.
