Interviu Cécile Kyenge despre Europa şi despre migraţii
Cécile Kyenge şi Roberta Metsola, la prezentarea raportului asupra migraţiei pe Mediterana, pe 16 martie 2016;

“O abordare globală este singurul mijloc pentru a gestiona cel mai mare exod după al Doilea Război Mondial”

Înfruntarea fenomenului imigraţiei înseamnă în acelaşi timp menţinerea vie a proiectului european. Am discutat despre acest lucru cu eurodeputata italiană care a elaborat un raport pe această temă.

Publicat pe 22 decembrie 2016 la 19:46
EP/Didier Bauweraerts  | Cécile Kyenge şi Roberta Metsola, la prezentarea raportului asupra migraţiei pe Mediterana, pe 16 martie 2016;

Care a fost punctul de plecare ce a inspirat elaborarea raportului scris de dumneavoastră şi de colega malteză Roberta Metsola?

De la începerea legislaturii, am avut o iniţiativă politică parlamentară menită să obţinem o abordare a Uniunii Europene faţă de criza imigraţiei. La câteva luni după alegerile europarlamentare, imediat după un nou naufragiu tragic în Marea Mediterană, am exprimat clar această intenţie printr-o rezoluţie parlamentară care a introdus conceptul unei abordări holiste faţă de fenomenul migraţiei, mai precis o abordare care să implice toţi factorii acestui amplu fenomen: de la salvarea vieţilor oamenilor aflaţi pe mare, la oferirea de găzduire solicitanţilor de azil, de la acţiunile pentru remedierea cauzelor profunde ale fenomenului migratoriu, la integrarea imigranţilor, de la coridoarele umanitare la căile legale de migraţie economică.
Acea rezoluţie a fost urmată de un raport parlamentar care mi-a fost încredinţat mie şi colegei malteze din grupul politic al Partidului Popular European Roberta Metsola, un raport parlamentar referitor la abordarea completă asupra fenomenului migraţiei, intitulat “Situaţia din Mediterană şi necesitatea unei abordări globale asupra migraţiei”, aprobat de Parlamentul European în aprilie.
Această abordare holistă, completă asupra fenomenului migraţiei este pentru Europa unica modalitate de a reuşi să gestioneze ceea ce este cea mai mare deplasare de oameni după Al Doilea Război Mondial. Politicile Uniunii Europene şi ale statelor membre din ultimii 20 de ani în materie de imigraţie au fost falimentare, în principal pentru că au fost caracterizate de o linie comună - logica urgenţei - , şi de aceeaşi abordare – cea referitoare la securitate. De fapt, fenomenul imigraţiei nu a fost niciodată administrat şi gestionat în mod real.

Ce rol au jucat grupurile politice din interiorul Parlamentului European? Şi cum a fost posibil să se identifice elementele comune pentru ajungerea un acord între grupuri politice diferite?

Alături de coraportor, Roberta Metsola, am realizat într-un an o activitate extraordinară în sensul alinierii poziţiilor principalelor două grupuri politice din Parlamentul European, al ei (n.red. - Partidul Popular European) şi al meu, Grupul Socialiştilor şi Democraţilor, cu intenţia de a prezenta în Parlament un document care să se bucure de o cât mai largă susţinere, un document la care am lucrat cu implicarea deplină a tuturor grupurilor politice.

Între grupurile noastre parlamentare există diferenţe, este inutil să negăm acest lucru, dar a existat şi cea mai mare voinţă politică de a reuşi să definim structura unei politici în domeniul imigraţiei comună la nivel european, ambiţioasă şi fondată în mod esenţial pe principii de solidaritate şi distribuire egală a responsabilităţilor între toate statele membre ale Uniunii Europene.

Unde se poziţionează rezoluţia adoptată de Parlamentul European pornind de la propunerea dumneavoastră comparativ cu agenda pentru imigraţie a Comisiei Europene? Este într-adevăr posibilă o abordare holistă a Europei în înfruntarea problemei imigraţiei?

În discursul de începere a summitului şefilor de stat şi de guvern de acum un an, preşedintele Parlamentului European, Martin Schulz, m-a menţionat pe mine şi pe colega mea din PPE ca iniţiatori ai viitoarei poziţii a Parlamentului European. Chiar în acest lucru constă forţa rezoluţiei noastre, adică definirea unei poziţii comune a întregului Parlament European asupra crizei imigraţiei, în contextul spectacolului trist al disensiunilor între guvernele statelor membre.

Newsletter în limba română

O abordare completă a Europei este posibilă şi necesară, chiar dacă dificil de obţinut: este singura soluţie la această criză. Raportul meu aşează pe masă propuneri concrete: această criză este generată de criza de solidaritate între statele membre, astfel că prima cheie de rezolvare este activarea în sfârşit a principiului solidarităţii între statele membre prevăzut în tratate în materie de imigraţie şi azil, în contextul în care sarcinile grele sunt suportate în prezent de câteva state, cum ar fi Italia; apoi, salvarea vieţilor oamenilor printr-un sistem permanent al Uniunii Europene de căutare şi salvare pe mare; depăşirea Regulamentului Dublin prin crearea unui sistem centralizat european de gestionare a solicitărilor de azil, depăşind principiul statului în care a intrat prima dată un imigrant, un principiu care penalizează Italia; respectarea acordurilor deja adoptate de UE privind distribuirea solicitanţilor de azil în statele membre; activarea vizelor, a acordurilor de admisie şi a coridoarelor umanitare directe din taberele de refugiaţi ale ţărilor de origine; aplicarea instrumentelor europene pentru combaterea traficului şi exploatării imigranţilor; protejarea Spaţiului Schengen şi a libertăţii de circulaţie printr-un sistem comun de verificări la frontierele externe ale Europei; deschiderea canalelor legale europene în materie de imigraţie; promovarea unui plan european de acţiune pentru integrarea imigranţilor; acţiuni comune cu statele terţe pentru limitarea cauzelor profunde ale imigraţiei.
Rezoluţia finală adoptată de Parlamentul European evită aceste capitole printr-un spectru de indicaţii curajoase plasate în termeni dialectici faţă de conţinutul Agendei pentru Migraţie a Comisiei Europene.

Care sunt următoarele etape astfel încât rezoluţia Parlamentului European să fie transpusă de Comisia Europeană într-un text legislativ? Care este poziţia Consiliului UE şi care sunt obstacolele concrete care ar trebui depăşite?

Pe masă sunt diverse propuneri ale Comisiei Europene referitoare la anumite capitole ale rezoluţiei. Principala provocare este reprezentată de reformarea Regulamentului Dublin. Din nefericire, Comisia Europeană a avut o atitudine de renunţare, în contextul obiecţiilor formulate de numeroase state membre astfel că nu a transpus în fapt spiritul rezoluţiei Parlamentului European, care propunea deplasarea în direcţia unui sistem centralizat de găzduire a solicitanţilor de azil, prin depăşirea principiului rigid al statului în care a ajuns prima dată imigrantul.

Parlamentul European are putere legislativă asupra proiectelor individuale de lege, astfel că va avea posibilitatea de a îndrepta situaţia. Punctul central este depăşirea actualului Sistem Dublin, care conţine reglementările în domeniul găzduirii refugiaţilor. Actuala formă a propunerii de reformare a Regulamentului Dublin prezentată de Comisia Europeană nu merge în sensul bun, nu generează o solidaritate reală, nu putem vota această propunere. Cu atât mai puţin suntem interesaţi de surogate precum ‘solidaritatea flexibilă’.

Aţi avut moduri de a discuta direct cu cetăţenii în cursul elaborării raportului. Care sunt impresiile despre nivelul de cunoaştere de către cetăţeni a mecanismelor politicilor europene?

În numeroasele vizite efectuate pe teren în timpul activităţilor preparatorii pentru redactarea raportului, cum ar fi deplasările în centrele de cazare a refugiaţilor din Sicilia, am observat un angajament foarte mare al societăţii civile organizată la nivel european pentru oferirea de asistenţă, dar, în acelaşi timp, o vulnerabilitate a opiniei publice. O vulnerabilitate care are două surse: senzaţia de neputinţă a Europei şi influenţa mişcărilor populiste cu doctrine xenofobe. Este evident că societatea europeană este influenţată de ascensiunea tendinţelor populiste. Iar responsabilitatea este şi de natură politică.

Guvernele statelor membre au iluzia că pot limita populismul prin simpla combatere a fenomenului. Dar, dimpotrivă, această abordare egoistă a statelor membre UE este la originea percepţiei privind neputinţa Europei şi, paradoxal, chiar această neputinţă, care lasă problemele nerezolvate, alimentează populismul şi un euroscepticism larg răspândit. Luptele antieuropene se îmbină cu cele contra imigranţilor, având ca efect orientarea electoratului spre partide naţionaliste şi populiste.
Pentru a depăşi această contagiere care riscă să ne ducă la disoluţia a însuşi procesului de integrare europeană şi la venirea la putere a formaţiunilor de dreapta în întreaga Europă, singura cale de ieşire este modificarea direcţiei cât mai avem timp şi umplerea deficitului de solidaritate între statele membre prin aplicarea în sfârşit a acelui principiu al solidarităţii şi al distribuirii egale a responsabilităţilor între toate statele membre, aşa cum prevăd tratatele.
În martie 2017, vom celebra a 60-a aniversare a Tratatului de la Roma, care a creat bazele procesului de integrare europeană. Acel spirit şi acele valori, pornind de la solidaritate, trebuie să ne inspire din nou pentru a face un pas înainte în procesul de integrare europeană, în scopul evitării riscului declinului definitiv: Uniunea Europeană va reuşi să gestioneze fenomenul imigraţiei când va avea curajul politic de a face acest lucru, înfruntându-l în mod solidar, printr-o abordare completă, aşa cum ar proceda un stat federal cu 500 de milioane de locuitori. Dacă vom face acest lucru, nu vom reuşi doar abordarea în mod adecvat a fenomenului migraţiei, ci vom salva şi Europa, făcând-o mai puternică şi capabilă să identifice şi să înfrunte provocările prezente şi viitoare. Pe scurt, în jurul fenomenului imigraţiei sunt mizele relaţiei dintre cetăţeni şi Uniunea Europeană, precum şi o mare parte din viitorul UE.

Acest material publicistic a fost produs în cadrul proiectului Parlamentul Drepturilor, cofinanţat de Uniunea Europeană. Osservatorio Balcani e Caucaso Transeuropa îşi asumă responsabilitatea pentru conţinut, fără a reflecta în niciun fel poziţia Uniunii Europene. LogoEPRO

CONTEXT

Spre o regularizare globală

Pe 13 mai 2015, Comisia Europeană a prezentat Agenda Europeană pentru Migraţie. Documentul subliniază măsurile prevăzute la nivel european pentru a răspunde la criza migraţiei în Mediterana. Sistemul combină politici interne şi externe, implicând agenţii şi instrumente ale UE cu diverşi actori: state membre, organizaţii internaţionale, societatea civilă, autorităţi locale şi alte ţări terţe.
De la prezentarea Agendei, mai mulţi paşi au fost făcuţi pentru a trata problema refugiaţilor, inclusiv încercări de a trece dincolo de sistemul Dublin şi de acordul UE-Turcia. În acest cadru, Parlamentul European a sprijinit o abordare globală a UE asupra migraţiei, după cum a subliniat în rezoluţia sa din aprilie 2016.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect