Alegeți o limbă
Indiferent de ceea ce cred scepticii, alegerile vor avea un mare impact. Pînă în 25 februarie nu va fi luată nici o decizie de transformare a datoriilor băncilor în datorie publică şi de impunere a încă patru ani de austeritate. După această dată, exceptând cazul în care sondajele sunt complet greşite, va începe un mandat pentru sprijinirea băncilor, de colaborare între UE şi FMI şi de reduceri bugetare. Acest mandat este, de fapt, marele eveniment, aflat în spatele entuziasmului general generat de schimbarea istorică a guvernării.
Sâmbătă dimineaţă, ca în fiecare dimineaţă după alegerile din istoria statului, forţele politice de centru-dreapta vor fi triumfătoare. Fine Gael şi Fiana Fáil vor împărţi mai mult de jumatate din voturi între ei, în total 53 %, conform sondajului de ieri din Irish Times. Mult mai surprinzător este, însă, fatul că acelaşi procent de 53 % a fost obţinut de Fine Gael şi Fianna Fáil şi în alegerile europene din iunie 2009.
"Vingince, by Jaysus!"
Tot ce s-a întâmplat de atunci - revelaţia adâncurilor abisale ale crizei bancare, pierderea independenţei economice în acordul UE-FNI - a cauzat ceva mai mult decît doar o schimbare în susţinerea reciprocă dintre cele două partide de centru-dreapta, care au dominat scena politică irlandeză încă de la întemeierea statului. Lăsând la o parte factorul "vingince, by Jaysus!" în legătură cu Fianna Fáil , nu mai există nimic altceva care să-l îngrijoreze pe un seismolog. Acest rezultat va fi întâmpinat cu uşurare de către Banca Centrală Europeană (BCE) şi de către mai marii din domeniul fiscal din UE.
Aceasta însemnă că toată ura şi dispreţul, toate înjurăturile şi ameninţările nu vor însemna mare lucru. Pe plan intern, însă, rezultatul cel mai slab de până acum al Fionei Fáil va constitui o mare problemă. Pe plan extern, însă, acolo unde există acum adevărata putere, va părea că nimic important nu s-a întâmplat.
Irlandezii vor avea un nou guvern, cu siguranţă mult mai competent şi mai energic decât vechiul guvern, obosit şi demoralizat de presiunea FMI şi al BCE. Noua echipa va fi răsplătită cu cîteva promisiuni de ajustare a ratelor dobânzii, care le va permite să îşi revendice victoria. Şi vor continua astfel cu politica de naţionalizare a datoriei private, în timp ce vor încerca să reducă deficitul public sub 3 procente din PIB până în 2014.
Din punctul de vedere al BCE, irlandezii vor fi chiar mai implicaţi decît au fost până acum. A existat mereu temerea că Fianna Fáil si ecologiştii nu au acceptul public pentru planul de patru ani la care ei au aderat. Până la urmă, aceste partide au obţinut, împreună, doar un sfert din voturi, în 2009. În momentul de faţă, planul este în proces de consolidare. Câteva mici concesii pot fi necesare, dar, după ziua de vineri, el va fi de fapt adoptat. Aceasta este, într-adevăr, o stare remarcabilă de lucruri. Există undeva un alt fel de democraţie în care 55 % din electorat să opteze benevol pentru 15 miliarde de euro investiţi în programe de austeritate, precum şi 100 de miliarde de euro transferate din buzunarul cetăţenilor către bănci? Şi - să fie clar - acest vot este liber.
Irlandezii, un dar pentru a "cunoaşte necunoscutul"
În ciuda tuturor limitelor democraţiei irlandeze, a nefericirii pe care populaţia o poate resimţi în legătură cu alternativele pe care le are, nu există nimic care să-i oprească pe oameni să transmită un mesaj complet diferit prin votul lor. Majoritatea vor opta în mod liber să nu facă acest lucru. Acesta este dreptul lor, dar este dificil pentru cei care nu nici o şansă de a-şi spune cuvântul în aceste alegeri - copiii. Am scris mai demult despre capacitatea irlandezilor de a "cunoaşte necunoscutul", lucruri care ştim că există, dar alegem să nu le conştientizăm. Una dintre aceste "necunoscute-cunoscute" este că aceşti copii vor plăti un preţ extrem de disproporţionat pentru consimţământul nostru colectiv pentru actuala politică.
Copiii din familiile nevoiaşe depind cel mai mult de serviciile publice. Creşterea inevitabilă a sărăciei şi reducerea acestor servicii îi va afecta printr-un cost economic şi uman uriaş şi de lungă durată. Dar costul este ascuns în mod tacit în această afacere. Nu constituie nici măcar subiectul unei discuţii, sub nici o formă. Mesajul Fiannei Fáil nu spune absolut nimic despre sărăcie ori despre copii. În schimb, Fine Gael are 860 de cuvinte despre subiectul arzător al politicii de apărare şi 360 de cuvinte despre copii, toate extrem de decente, dar foarte vagi.
Partidele de stânga au intenţii bune de eliminare a sărăciei, dar propunerea principală de rupere a cercului vicios al sărăciei copiilor cade în afara ariei strategice de "până la 10 comunităţi din cele mai dezavantajate ale Irlandei, la un cost maxim de 15 milioane de euro" - foarte frumos, foarte pompos şi foarte, foarte modest. Primele trei mari partide au decis în mod clar că, indiferent de ceea ce noi vom declara în presă, suntem de fapt nişte indivizi timizi, dispuşi să ne acomodăm cu tot ceea ce ni se întâmplă şi speriaţi de orice mare schimbare în felul în care societatea noastră funcţionează. De fapt au dreptate.
Din Londra
Chiar şi UE se îndoieşte că austeritatea este soluţia
În timp ce Marea Britanie trece prin prima rundă de reduceri bugetare masive, analiştii studiază îndeaproape cazul de austeritate al Irlandei. “*Exist*ă o oarecare neîncredere între miniştrii europeni de Finanţe în legatură cu faptul dacă Irlanda poate depăşi situaţia de austeritate care i-a fost impusă”, scrie Will Hutton în ziarul The Observer, “şi dacă este corect pentru Uniunea Europeană să insiste în păstrarea neschimbată a planului draconic pe care l-a impus". În timp ce Irlanda a promis reducerea deficitului bugetar cu 8 procente din PIB până în 2014, “un experiment de o asemenea amploare prin care nici o altă economie nu a mai trecut din 1930 până în prezent” - mulţi se îndoiesc că Irlanda va obţine creştere economică pentru viitorii câţiva ani. “La Forumul Economic Mondial din Davos din acest an”, scrie Hutton, “am întâlnit un important ministru de finanţe european, care credea că ritmul de reducere al deficitului ar trebui pur şi simplu încetinit – prin aceasta UE ar demonstra noului ales guvern irlandez că este pregătită să contribuie la alinarea durerii”. În final, “credibilitatea euro nu depinde de suferinţa creată de un deceniu de stagnare a unui stat membru, ci în oferirea unui mediu propice – foarte disciplinat - pentru creştere şi stabilitate”.
