Alegeți o limbă
Dacă există un lucru asupra căruia să se pună de acord oamenii în Palomares (Almería) este acela că au ajuns la saturație. După 45 de ani în care au purtat crucea bombelor termonucleare ale Statelor Unite care au căzut în localitatea lor, sunt sătui de politicieni (cu excepția celor locali) și de eternele lor promisiuni. Le-au ajuns specialiștii care abia acum încep să iasă din bezna neștiinței. Fug și de presă, din cauza imaginii pe care a oferit-o despre localitate. Iar delegației americane care a vizitat orașul pe 21 februarie pentru a studia curățenia din zonă, i-au cerut un singur lucru: să ducă de acolo pământul poluat cât mai repede. Nu acceptă altă variantă. Când o vor face, primăria vrea să construiască un parc tematic despre istoria tehnologiei, din Epoca Bronzului până în era nucleară.
O bombă lansată în timpul coliziunii dintre două avioane
“Palomares este stigmatizat social și politic”, a spus primarul orașului, Juan José Pérez, la prezentarea proiectului pentru construirea Parcului Civilizațiilor Mediteraneene și a Tehnologiilor lor. Complexul, pe jumătate muzeu și pe jumătate spațiu de recreare, se va construi în zona în care a căzut una dintre cele patru bombe pe 17 ianuarie 1966, când s-au ciocnit în timpul zborului pe cerul orașului Palomares un imens bombardier B-52 și avionul care urma să-l alimenteze cu combustibil.
Flancată de terenuri cultivate în nord și sud, de o zonă rezidențială în vest și de cimitirul din localitate în est, zona de 40 de hectare este îngrădită și mai multe afișe ale Centrului de Investigații Energetice, Medioambientale și Tehnologice (Ciemat) ale guvernului interzic intrarea. “În afară, folosești un instrument de măsurare Geiger și nu există radiații”, explică reprezentantul zonal al Ecologiștilor în Acțiune, Igor Parra. “Dar în interior, în funcție de zone, instrumentul le detectează”, adaugă el, aflat alături de primarul din Palomares și de paleontologul care a primit premiul Principele de Asturias pentru Investigație, Eudald Carbonell.
Co-directorul Fundației Atapuerca [loc unde s-au găsit cele mai vechi rămășițe omenești, situat în provincia Burgos] ar putea fi primul responsabil al viitorului parc. “Deocamdată este doar un proiect”, precizează Carbonell. “Sunt specialist în tehnologie preistorică dar sunt și foarte interesat de schimbările civilizațiilor prin intermediul tehnologiilor”, explică el. Zona Palomares se află în inima culturii El Argar, civilizația urbană cea mai avansată de pe teritoriul european de acum 4000 de ani.
O reputaţie care se află mai mult decât la pământ
Călătoria istorică prin parc ar începe aici și ar pune punct energiei nucleare. Dar înainte de a construi parcul trebuie decontaminată zona. Americanii vor să o curețe, iar spaniolii să o ducă de acolo. “Scoaterea materialelor este responsabilitatea guvernului SUA dar și a celui spaniol”, crede Carbonell. Pentru el, este singura modalitate de a compensa răul făcut acestui teritoriu. Se vor studia ambele alternative posibile: decontaminarea terenului, cu marea desfășurare logistică pe care ar necesita-o operațiunea, sau trimiterea lui către instalații din SUA.
“Această vizită este un semnal pozitiv, dar vor lua americanii ceea ce trebuie să ia?”, întreabă ecologistul Parra. “Suntem pe cale să ajungem la momentul compensației”, adaugă el. Potrivit lui Parra, după căderea bombelor, americanii au ridicat “o șesime din problemă, vreo 1 500 de metri cubi de teren”. Acum vor trebui să ia peste 6 000. “Dar soluția pentru Palomares nu este o problemă care să țină de buget, este un exercițiu de dreptate istorică și nu are preț”, spune acest ecologist dar și locuitor al zonei.
În localitate nu mai au încredere în nimic. Într-un bar, mai mulți localnici urmăresc la televizor știrile despre construirea parcului și vizita specialiștilor din SUA. “Să vină și să ia pământul, că a făcut deja destul rău”, spune Andrés, fiul patronului cafenelei 102 Tapas. Dar răul la care se referă nu este cel făcut de radiațiile de plutoniu. El vorbește de prestigiul zonei, aflat la pământ. “Eu sunt de aici, ca toată familia mea, și toți suntem sănătoși. Bunicii mei au murit la 90 de ani, de bătrânețe”, povestește el. Cei mai supărați sunt cei mai în vârstă. Avertizase deja primarul de dimineață. “Avem presa aici toată ziua și din toate țările. Localnicii s-au săturat”, spune Juan José Pérez.
