Sediul KGB din centrul Minsk-ului este cunoscut de localnici sub numele de "Amerikanka". Nimeni nu ştie exact cum şi-a primit numele acest complex, dar toată lumea în Belarus ştie că este un loc unde nu vrei să ajungi.

Cu coloane sale corintice şi zidurile sale de un galben luminos, clădirea pare inofensivă văzută dinafară. Dar este, de fapt, o cuşcă pentru ultimii deţinuţi de conştiinţă din Europa şi epicentrul unei represiuni brutale conduse de ultimul dictator al continentului.

Republica şi-a obţinut independenţa faţă de Uniunea Sovietică în 1991, iar Alexandr Lukaşenko, preşedintele Belarusului, din 1994, şi-a condus ţara cu o mână de fier. Dar în ultimele două luni forţele sale de securitate au asaltat adversarii săi politici cu o ferocitate demnă de vremurile sovietice.

O mână de fier pentru o ţară cu botniţă

Practic toţi candidaţii la preşedinţie care au îndrăznit să se ridice împotriva domnului Lukaşenko la alegerile falsificate din decembrie anul trecut au fost închişi sau puşi sub arest la domiciliu. Au fost făcute mai multe acuzaţii de tortură, în timp ce candidaţii au fost forţaţi să se denunţe reciproc în declaraţii video.

Unii au cedat, dar majoritatea au refuzat şi riscă să petreacă ani în închisoare pentru că au îndrăznit să ia parte la alegeri. Cinci avocaţi care au reprezentat prizonieri au fost asaltaţi iar circa 700 de cetăţeni obişnuiţi au fost de asemenea arestaţi, ceea ce Human Rights Watch a descris ca fiind o "parodie de justiţie". Iar procesele măsluite – într-o ţară în care poliţia secretă se cheamă încă KGB – abia au început.

Săptămâna trecută Alexandr Otroşenkov, purtător de cuvânt al unui proeminent politician din opoziţie, a fost înfierat şi a primit o pedeapsă de patru ani într-o închisoare de maximă securitate, după un proces care a durat doar câteva ore. Procurorii l-au acuzat pe domnul Otroşenkov şi alte două persoane de vandalism comis în timpul unei manifestaţii la Minsk în noaptea alegerilor prezidenţiale. Bărbatul de 30 de ani a admis a fi fost prezent la manifestaţie, la care au participat aproximativ 30 000 de persoane, dar el a negat orice deteriorări. Aşa-numitul "act de vandalism", care l-a condus pe domnul Otroşenkov la patru ani în închisoare era de "a fi lovit o barieră de lemn".

Pedepsiţi de regim pentru că au candidat

Pentru următoarele zile şi săptămâni procesele vor continua. Alte 18 persoane, printre care şapte candidaţi prezidenţiali care s-au prezentat împotriva domnului Lukaşenko, sunt confruntaţi cu acuzaţii de organizare de revolte de masă – o infracţiune care poate duce până la 15 ani de închisoare. Ales Mihalevici se numără printre aceştia. Acest avocat transformat în politician de opoziţie a lâncezit două luni în Amerikanka, după ce agenţii KGB-ului i-au spart uşa şi l-au arestat a doua zi după manifestaţiile din Minsk în urma alegerilor. Bărbatul de 35 de ani, tată a doi copii, a fost eliberat pe 19 februarie, dar numai după ce a semnat o declaraţie menţionând că va coopera cu KGB-ul şi că nu va spune nimănui ce i s-a întâmplat.

Dar săptămâna trecută domnul Mihalevici a făcut ceva remarcabil. Luni, el a reuşit să scape de supraveghere şi a apărut la o conferinţă de presă unde, în faţa unei armate de reporteri, el a rupt în bucăţi hârtia pe care o semnase cu KGB-ul şi a început să dea o descripţie detaliată a torturilor la care el şi colegii lui deţinuţi pretind că au fost supuşi. "Îmi dau seama că, din această zi înainte, mă pot regăsi oricând înapoi într-o celulă de detenţie din centrul KGB", a spus acesta. "Voi face tot ce-mi stă în puteri pentru ca acest lagăr de concentrare în centrul Minskului să dispară pentru totdeauna".

Andrei Sannikov este ţinut în afara privirilor publicului de 10 săptămâni. El este unul dintre cei doi candidaţi la preşedinţie încă deţinuţi incommunicado între zidurile centrului Amerikanka (celălalt fiind Nikolai Statchevici). Dl Sannikov, un fost diplomat în vărstă de 54 de ani, este unul dintre cei mai proeminenţi lideri ai opoziţiei care să fi fost arestaţi în timpul manifestaţiilor din 19 decembrie şi a fost bătut de poliţişti în timp ce aceştia recucereau piaţa. Soţia sa, jurnalista de investigaţii Irina Khalip, este în stare de arest la domiciliu şi doi agenţi KGB staţionează în apartamentul ei. "Condiţiile în care este deţinut sunt îngrozitoare", a explicat sora lui, Irina Bogdanova, care a venit în Marea Britanie în anii 1990. "Temperatura celulei este menţinută între opt şi zece grade şi el nu şi-a văzut avocatul decât în timpul interogatoriilor".

Vladimir Nekliaev nu se afla nici el în Piaţa Independenţei când el şi adepţii săi au fost ridicaţi de poliţie. Candidatul la preşedinţie se îndrepta spre manifestaţie cu o instalaţie audio când a fost interceptat de poliţişti în geci de piele neagră, potrivit martorilor. Dl Nekliaev a fost bătut cu cruzime şi dus la spital, dar nici rănile sale nu i-au împiedicat arestarea. Poetul de 64 de ani a fost scos din patul său de spital într-o pătură de agenţii KGB şi dus la Amerikanka. "Indivizii nu au prezentat niciun act de identificare", a declarat fiica sa, Eva Nekliaev, prin telefon, din Finlanda. "Ei nici nu au spus că era arestat. Doar l-au luat într-o pătură. Abia după opt zile am primit informaţii despre locul în care fusese dus".

Fără resurse energetice atractive, ţara este uitată

Mulţi dintre cei arestaţi şi mai târziu liberaţi în ultimele două luni au părăsit de atunci ţara. Natalia Koliada lucrează cu Belarus Free Theatre, o trupă de artişti care îşi asumă riscuri enorme pentru a da reprezentaţii necenzurate în teatre clandestine. Ea a fost încarcerată în timpul manifestaţiilor din Piaţa Independenţei, dar a fost ulterior eliberată pe o tehnicitate. Familia ei a aşteptat până la miezul nopţii de Anul Nou ca să treacă graniţa în Rusia, strecurându-se pe lângă poliţiştii de frontieră beţi.

Îndemnând Europa şi Marea Britanie să adopte o poziţie mai puternică faţă de Belarus, doamna Koliada a declarat : "Minsk este doar la două ore de zbor de Londra. Guvernul britanic trebuie sa dea un fel de semnal oamenilor din Belarus că nu sunt singuri. Noi nu avem gaz, nu avem petrol, nu avem nimic interesant din punct de geopolitic pentru ţări precum Marea Britanie. Dar avem oameni. Vă rugăm să nu aşteptaţi ca acei oameni să fie ucişi în stradă!"