Într-un interviu acordat în exclusivitate revistei Foreign Policy România, şi publicat nu demult, Roberto Saviano revine, pentru corespondenta revistei în Italia, Gabriela Preda, asupra unei noutăţi absolute în materie de strategie a mafiei italiene: aşa-numitele escort-girl românce vând droguri clienţilor lor. Pentru Saviano, mafia a ajuns acum să investească la fel de bine la Berlin, Paris sau la Bucureşti, iar Balcanii reprezintă un fel de „pod" între Orient şi Occident, în care ruta drogurilor şi a altor activităţi mafiote a transformat multe ţări din zona în plăci turnante ale traficului internaţional.

Vorbeşti de dame de companie?

Exact. Am strâns recent material pentru o anchetă pe această temă şi am intervievat numeroase domnişoare active în domeniu. Din zecile de convorbiri telefonice pe care le-am avut am înţeles o chestiune importantă: aceste fete par mai degrabă partea „sănătoasă" în toată povestea, ştiu cum funcţionează lucrurile şi de la început explică tot, inclusiv mecanismele existente pe piaţă. Trebuie spus că în Italia multe sunt originare din Estul Europei, iar una dintre ţările care „exportă" cel mai mult în acest domeniu este România. Vorbim de sute şi sute de dame de companie – escort. La Roma, de pildă, se ştie că damele de companie „escort" cele mai drăguţe şi cu tarife cele mai convenabile sunt din România.

Ce înseamnă tarife convenabile?

100 de euro. Sunt fete îngrijite, se machiază bine, au bustul refăcut şi nu se droghează. O damă de companie din Rusia de acelaşi „nivel" îşi vinde corpul în schimb pentru 200 sau 300 de euro. Despre românce mai trebuie spus că sunt de multe ori foarte tinere şi sunt considerate fără scrupule. Contactate de cele mai multe ori prin telefon, acceptă toţi clienţii din start, fără să pună nicio condiţie. O „colegă" escort italiancă de pildă nu negociază, ci mai întâi cere informaţii despre client, despre aşteptările invitaţilor... În plus, am impresia că româncele „escort" cunosc extrem de bine piaţa, aşa că răspund la toate întrebările exact cum s-ar aştepta un bărbat italian, adică dând impresia că sunt „cucerite" de clienţi. De altfel, la întrebarea „În ce ţară preferi să lucrezi în Europa?", femeile „escort" românce erau printre cele care alegeau din start Italia subliniind că aici clienţii nu se îmbată ca în Germania sau în alte ţări, ci transformă momentul „întâlnirii" cu numeroase complimente sau cadouri.

Trebuie spus că româncele „escort" prezente pe piaţa italiană încearcă să-şi ascundă naţionalitatea. Se prezintă ca „rusoaice" de cele mai multe ori, iar acest aspect reiese şi din site-urile lor de prezentare. Am impresia ca încearcă în mod automat să evite o asociere greşită de termeni existentă deseori aici: „România = ţigani sau mizerie". Aşa că preferă mai degrabă să se prezinte ca rusoaice pentru a-şi menţine o poziţie pe piaţă. Naţionalitatea iese la iveală însă când vine vorba de tarife, pentru că ale lor sunt sub media pieţei. În plus, nu vorbesc niciodată de peştii lor, indivizi fără scrupule. Aceste personaje rămân un mister oricât ai încerca să obţii măcar o descriere sumară. Ce se stie este că "gestionarii" nu sunt întodeauna români. O chestiune care dă de gândit, ţinând cont de faptul că totul depinde de "licitaţiile" organizaţiilor criminale italiene care controlează teritoriul şi de asa-numitele "sub-licitatii" de pe piaţa prostitutiei. In ultima vreme şi organizaţiile criminale ale românilor par să se impună, cautând să "transforme" angajatele lor şi în traficante de droguri.

Un fel de salt calitativ deci…

Exact. Multe dintre miile de românce escort care ajung aici au început să vândă cocaină clienţilor interesati, chiar şi în cazul în care nu se droghează. Vorbim despre o noutate absolută, noua strategie în Italia a organizaţiilor criminale din România. Se încearcă astfel “consolidarea” raportului cu “colegii” italieni ce colaborau pâna acum cu albanezii, bulgarii, macedonenii, ucrainienii, care sunt prezenţi de mai mult timp aici.

Vorbeşti cu o siguranţă ameţitoare. Şi totuşi, un scriitor poate avea atâtea certitudini? Care este sursa informaţiilor tale?

Este foarte simplu. În cazul anchetei „escort", de pildă, pe lângă rapoartele poliţiei, datele sunt sub ochii tuturor. Navigând pe site-urile locale din Roma, de pildă, apar mereu anunţuri postate de numeroase escort din România şi acum le recunosc imediat chiar din prezentările iniţiale. Se înţelege imediat pentru că bulgăroaicele şi rusoaicele scriu mai prost în italiană. Se vede că româncele folosesc însă o limbă care se aseamănă cu italiana, în timp ce bulgăroaicele, de pildă, folosesc corectorul automat Google. În fine, în ultimul timp am remarcat o nouă tendinţă pe piaţa escort, şi anume aceea de a le „plasa" şi în lumea spectacolului TV. Evident, nu numai româncele. Cu siguranţă, în acest context s-ar regăsi cineva care ar putea spune că e o poveste veche de când lumea, întâlnită şi în alte ţări. Problema este însă că aici, în Italia, multe fac şi carieră. Pot deveni viceminiştri, consilieri sau pot avea alte funcţii. Evident, acum nu vreau să pozez în cine ştie ce moralist. Etica nu e cel mai important element aici, pentru că, în final, oricine poate decide cui să vândă corpul, cui îi pasă? Cred însă cu tărie că poate deveni o problemă doar dacă vine vorba de şantaj, de schimb de favoruri cu „furnizorii" de fete sau chiar direct cu damele de companie, adică atunci când intră în joc banii murdari, corupţia, recomandările pentru cine ştie ce slujbă.

Care este relaţia dintre organizaţiile criminale italiene şi cele din estul Europei?

Mafia italiană şi structura mentală de tip mafiot au fost exportate cu succes şi în Est, ca de altfel în toată lumea, fiind un fel de „şcoală", de la America Latină (Mexic, Columbia, Chile, Argentina Uruguay) până la Africa de Sud. Nu degeaba, de pildă, o ţară ca Muntenegru are nenumărate relaţii cu Uruguay-ul, iar exemplul traficantului de droguri Darko Šarić este elocvent în acest sens. Šarić este celebru pentru cifra de afaceri impresionantă, pentru longevitatea pe piaţă, dar şi pentru prestigiul politic în ţara sa. Toţi ştiu că Šarić aduce în continuare droguri din Uruguay şi se află în continuare în Muntenegru, dar ţara sa nici nu se gândeşte să-l extrădeze chiar dacă riscă sancţiuni internaţionale. Practic nu le pasă, pentru că oricum îşi consolidează sistemul cu banii care le parvin pe alte căi.

Fiecare ţară din Europa Orientală are însă specificitatea sa...

Ai dreptate. Pe viitor văd însă în Balcani un rol destul de relevant pentru mafia sârbă ce a revenit puternică şi pe coastă. Când vine vorba de sârbi, e interesant de observat că nu fac în continuare afaceri cu croaţii, pentru că nu se suportă unii pe alţii nici pe „scena" criminală. Colaborează însă cu albanezii, aşa cum se întâmplă şi pe vremea războiului, când îşi vindeau arme, petrol, droguri unii altora... Toate aceste aspecte au reieşit de altfel de mai multe ori şi în alte anchete. Ca de pildă în cea semnată de Misha Glenny (n.red. – autorul bestsellerului „McMafia – crime fără frontiere", carte tradusă, de asemenea, în româneşte).

Ce efect crezi că are însă extinderea Uniunii Europene?

Extinderea este benefică pentru multe ţări din Est pentru că permite consolidarea statului de drept. Am impresia însă că şi dezavantajele sunt şi ele destul de numeroase. De ce? Pentru că acum banii criminalilor pot ajunge şi ei în multe ţări din Est fără mari probleme, pentru că nu mai sunt vămi, nu există un pachet de legi anti-Mafia. Reţelele criminale au început de mult timp să se orienteze tot mai mult spre noile oportunităţi oferite de Europa de Est. Au fost „cumpărate" bucăţi întregi din fosta Germanie de Est, România, fosta Iugoslavie, Albania, Kosovo. Pe când reţelele criminale italiene cumpărau cam tot ce se putea în noua Europă liberă, mediul de afaceri occidental era mult mai prudent. Îmi vine în minte un raport ce consemnează o convorbire telefonică interceptată de poliţie în Sicilia cu câteva zile înainte de căderea zidului la Berlin în 1989, în care se anunţa deja sosirea „valizelor" de bani cu oamenii mafiei siciliene Cosa Nostra, în decurs de numai 48 de ore.

Articolul pe site-ul Foreign Policy România