A parcurs mii de kilometri încrediţându-şi viaţa traficanţilor care l-au transportat din Somalia în Ucraina, apoi în România, cu câteva săptămâni în urmă. Kasim, 29 de ani, nu vorbeşte prea mult despre lungul său periplu de migrant. Ca ceilalţi 50 de imigranţi adăpostiţi, în acest sfârşit de iunie, în centrul pentru refugiaţi de la Somcuta Mare, visa la Europa de Vest ca la un paradis care merită orica risc. Criza economică, şomajul, dificultatea de a-şi găsi un loc în Occident? "Faceţi o vizită de câteva zile în Somalia şi veţi vedea că toate acestea reprezintă o bagatelă, explică-el. În Europa, avem măcar şansa de a supravieţui, şi aceasta e de ajuns".

Dacă mirajul Occidentului operează în continuare, candidaţii la imigrare nu sunt la adăpost de surprize. Reţeaua de traficanţi de frontieră a lui Kasim îi promisese să-l aducă până în Germania pentru o mare sumă de bani. Dar mirându-se de mica asemănare cu imaginile văzute la televizor, despre Germania, somalianul a pus piciorul într-un loc pierdut din România.

"Ne vorbeşte la toţi în limba germană, se amuză Vasile Alb, primarul din Somcuta Mare. Când vedem un african sau un asiatic debarcând la noi ştim că ne va zice Guten tag (bună ziua)". La terasa din centru, unde servitoarea este o tânără etiopiană, localnicii îşi dau drumul la gură. "Nu văzusem negri decât la televizor, recunoaşte moş Nicolae. La început mă temeam de ei. Dar m-am obişnuit, şi apoi africanii ăştia sunt simpatici, muncesc şi nu pun probleme".

Oficial, sunt 65 000 de africani imigranţi în România, o cifră în creştere constantă. Acest nou val de imigranţi – africani, indieni, afgani, irakieni – este gerat în zonă graţie centrului de primire al comunei Somcuta Mare. Statul român le asigură casa, masa, ceva haine, dar banii de buzunar se limitează la 80 de centime de euro pe zi, preţul unei sticle de suc. Pentru a supravieţui aceştia fac mici treburi pentru ţăranii din zonă.

De când România a aderat la Uniunea Europeană, în 2007, ţara se confruntă cu o lipsă de mână de lucru, 3 milioane de români fiind plecaţi la muncă pe pieţele din Vest. Dar noul său statut, de ţară membră a UE, face România, la rândul ei atractivă pentru imigranţi. "La început, ţăranii se uitau chiorâş la mine, mărturiseşte Kasim. Dar îi înţeleg căci nu au văzut niciodată negri. Astăzi însă se bucură când mă vâd sosind la muncă. Până la urmă n-am căzut atât de rău aici şi aş putea chiar să rămân de tot".