O persoană foarte credincioasă care trăia în oraşul meu natal povestea adeseori că, în timpul catastrofei de la Cernobîl din 1986, ea a avut o viziune foarte specială : o zi obişnuită, în timp ce majoritatea oamenilor din tot spaţiul sovietic stăteau ca de obicei la cozi în faţa magazinelor, în timp ce îşi duceau viaţa în linişte, iar canalele de ştiri nu spuneau niciun un cuvânt despre ce se întâmpla în Republica Sovietică Socialistă Ucrainiană, mâna lui Dumnezeu în cer arăta spre sud [dirijând norii în acea direcţie].

Astăzi, percepem catastrofele naturale în Japonia şi consecinţele lor într-un mediu complet diferit, deoarece facem parte din spaţiul mass-media mondial. Contribuim la alimentarea acestui spaţiu şi consumăm cu lăcomie toate informaţiile găsite în el. Dar suntem noi într-adevăr mai bine informaţi asupra realităţii decât în perioada sovietică, când trăiam într-o ignoranţă "fericită" ?

În loc de lipsă de informaţii, trăim într-o supra-abundenţă totală de informaţii. Zeci de mii de lideri de opinie, de experţi, de comentatori ne înăbuşesc ecranele de pe Internet. Pe cine să credem şi pe cine să ascultăm ? Desigur, la vremea respectivă, un singur şi unic partid politic a judecat că era necesar să se menţină tăcerea. Dar astăzi, în acest talmeş-balmeş de informaţii, mulţi au interese în joc.

Reacţiile la catastrofa japoneză, mai degrabă cinice

Deşi multe state îşi oferă ajutorul Japoniei, lumea în concurenţă rămâne incredibil de cinică. Într-un moment în care Japonia se confruntă cu costuri monumentale şi trebuie să aloce sume importante pentru a-şi menţine în viaţă economia, "pieţele nervoase" şi speculanţii îşi fac calculele pentru a şti câte milioane s-au adăugat la conturile lor. În altă parte, atenţia publicului este deturnată de Libia, şi nimeni nu mai numără dacă cei ucişi de dictatorul Gaddafi în preocuparea lui de a-şi păstra puterea sunt de ordinul sutelor sau al miilor.

În această situaţie, mass-media ar trebui să fie un refugiu. În schimb, ei se lasă duşi de curentul general. În loc să ofere calitate, ei mizează pe cantitate, uşor de utilizat de oricine în interesul propriu. Într-un moment în care Uniunea Europeană, cu societatea ei deschisă şi relaţii publice puternice, anunţă că intenţionează să-şi testeze centralele nucleare, în timp ce Verzii manifestează la Helsinki, nimeni nu a acordat o atenţie deosebită centralelor nucleare din Rusia, dintre care cea mai apropiată, Sosnovy Bor [între Sankt Petersburg şi graniţa Estonia-Rusia], funcţionează foarte aproape de noi.

S-ar putea spune că la 25 de ani de la Cernobîl mâna lui Dumnezeu este încă aici. Numai că astăzi, noi nu percepem aceste evenimente în cerul albastru, ci pe ecranele noastre plate. Creşterea numărului de contacte înseamnă de asemenea creşterea fricii şi panicii : se pare că în Finlanda se fac deja provizii de pastile de iod în mare cantitate.