Știri Politica de vecinătate

Nori negri deasupra Mare Nostrum

Ignorată la începutul construcţiei europene, Mediterana a fost între timp ţinta mai multor tentative de integrare, toate neizbutite. Criza actuală pe ţărmul sudic arată că este necesară o nouă abordare.

Publicat pe 22 martie 2011 la 15:30

Mediterana a trecut de-a lungul timpului prin mai multe perioade de război şi pace. Lumea latină se putea lăuda de a fi reuşit să impună pe ţărmurile noastre o perioadă excepţională de pace - Pax Romana - probabil cea mai lungă din istoria Mare Nostrum. Dar bazinul mediteranean a cunoscut de asemenea nenumărate conflicte între diferite state, naţiuni, oraşe, regiuni şi credinţe.

La rândul său, istoria modernă a cunoscut o succesiune de fracturi care au stârnit tensiuni, sau chiar adevărate războaie : în Maghreb, în Mashrek, în Spania, în Grecia, în Cipru, în Balcani, în fosta Iugoslavie, în Palestina, şi aşa mai departe...

UE, o Europă separată de "leagănul Europei"

Imaginea Mediteranei pe care o avem de mult timp este îngrijorătoare. Ţărmul său septentrional a rămas în urmă faţă de Europa de Nord, ca şi ţărmurile sale meridionale comparativ cu cele europene. În nord ca şi în sud, întregul bazin mediteranean are dificultăţi în relaţiile sale cu regiunile continentale. Uniunea Europeană a fost creată fără a se ţine cont de particularităţile Mării Mediterane, ca o Europă separată de "leagănul Europei". Ca şi cum o persoană lipsită de copilărie sau de adolescenţă s-ar putea dezvolta în mod normal... Explicaţiile - banale şi repetitive - care au fost date nu au reuşit să-i convingă pe cei cărora le erau adresate. Nici cei care le-au propus nu le credeau... Parametrii cu care Nordul Europei concepe prezentul şi viitorul Mediteranei nu mai coincid de mult timp cu cei ai Europei de Sud. Sunt două glosare de interpretări foarte diferite una de cealaltă. Chiar şi înainte de izbucnirea acestui nou război în Maghreb şi Mashrek, ţărmurile Mediteranei nu mai aveau nimic în comun, în afară de nemulţumirile comune. De ceva timp acum, marea noastră iubită seamănă cu o graniţă maritimă, care se întinde din Levant în Ponant şi separă într-o parte Europa, în cealaltă Africa şi Asia Mică.

Cu mai multe ocazii, deciziile privind soarta Mării Mediterane au fost luate în afara teritoriului său sau fără a ţine cont de punctele sale de vedere. Ceea ce a produs o serie de frustrări şi fantasme. De mult timp, tensiunile cântăresc mai greu decât acordurile. Reapărută în secolul XX, imaginea unui Sisif este probabil unica metaforă mitologică care poate încă defini epoca noastră.

Newsletter în limba română

Viitorul Mediteranei, "la orizontul anului 2025"

Din când în când, conştiinţele mediteraneene se apleacă asupra disensiunilor şi se străduie să se organizeze, încercând să includă malurile africane în discuţiile lor. Rezultatele acestora în ultimele decenii au fost mai multe planuri şi programe : Cartele din Atena, Marsilia şi Genova, Planul de Acţiune pentru Mediterana (PAM) şi Planul Albastru din Sophia-Antipolis, care prevedea viitorul Mediteranei "la orizontul anului 2025", Declaraţiile din Tunis, Napoli, Malta şi Palma de Mallorca, precum şi Conferinţele Euro-mediteraneene în Barcelona, Malta şi Palermo. Toate aceste eforturi - generoase şi lăudabile prin intenţiile lor, încurajate sau susţinute adeseori de către comisii guvernamentale sau instituţii internaţionale - nu au obţinut decât rezultate foarte limitate.

Atât pe litoral cât în interiorul pământurilor, un obicei tenace ne incită să percepem Marea Mediterană numai prin prisma trecutului său. "Tărâmul miturilor" a suferit mult în urma propriilor mitologii, întreţinute ulterior de către alte culturi.

Într-adevăr, la ce bun a repeta, cu resemnare sau exasperare, atacurile neîncetate pe care le-au îndurat ţărmurile acestei mări ? În timp ce bazinul mediteranean este astăzi zguduit de un război al cărui rezultat este imprevizibil, nimic nu ne permite să trecem sub tăcere consecinţele acestor atacuri : degradarea mediului, poluare, iniţiative [imobiliare] sălbatice, mişcări demografice necontrolate, corupţie, lipsă de ordine şi disciplină, localisme, regionalisme şi multe alte "isme"... Mediterana nu este totuşi singurul vinovat pentru această situaţie. Tradiţiile sale cele mai nobile (cele care combină artă şi arta de a trăi !) s-au opus în mod repetat, fără succes, acestei corupţii. Proiectele Conferinţei de la Barcelona - care lansau de exemplu ideea unui "parteneriat" - din păcate au eşuat. Încercarea preşedintelui Nicolas Sarkozy de a crea o nouă "Uniune pentru Mediterana", a fost întâmpinată cu dispreţ de Europa continentală (în special de Germania). Oricum, propunerea franceză fusese încropită în grabă.

Mediterana, departe de a fi un proiect real

Mediterana se prezintă de mult timp ca o realitate, fără să reuşească să devină un proiect real. Frica de imigraţie provenind de pe malul sud nu este suficientă în sine pentru a determina conturul unei politici bine gândite. Coasta meridională rămâne rezervată, amintindu-şi încă experienţa colonialismului. Frontierele de nord şi de sud ale Mediteranei au fost întotdeauna mai importante pe hărţile strategilor decât pe cele ale economiştilor.

Astăzi, se întâmplă mai mult sau mai puţin acelaşi lucru, cu acest război care a izbucnit în Libia. Rămâne de sperat că o parte dintre "slabii şi oprimaţii" care s-au ridicat împotriva nedreptăţii şi tiraniei vor putea fi salvaţi. Abia atunci poate că destinul Mediteranei se va schimba. Asta este ceea ce merită Mare Nostrum pe toate ţărmurile sale.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect