Alegeți o limbă
Seara electorală a avut un singur câştigător, verzii. Ei au reuşit să suscite mari speranţe în favoarea unei schimbări politice, şi trebuie acum să-şi ţină promisiunile. Pe subiectul proiectului feroviar şi urban Stuttgart 21, şi despre atom. Hai să închidem ochii şi să ne imaginăm viitorul apropiat : Baden-Württemberg, acţionarul majoritar al EnBW, întreprinderea energiei nucleare din Germania, îşi opreşte centralele, şi în acelaşi timp unul dintre cele mai ambiţioase proiecte de cale ferată este amânat pe termen indefinit. Republica va fi adânc tulburată.
Aceste alegeri o dovedesc. Verzii au ceva care lipseşte celorlalte partide. Un profil clar. Ei par a fi credibili, ei întruchipează o viziune. SPD-ul se bucură şi el, dar chiar ne putem întreba de ce. Verzii sunt pe cale de a intra serios în concurenţă cu socialiştii în calitate de formaţiune majoră; în Renania-Palatinat, tovarăşii au pierdut aproape zece puncte procentuale: ei nu mai sunt cu adevărat în ritm, verzii sunt cei care profită cel mai mult de pe urma crizei coaliţiei negru-galben.
SPD nu este perceput de către alegători ca un model pentru viitor. După dezastrul coaliţiei negru-galben în Baden-Württemberg, este din nou tentant să precizem sfârşitul iminent al cancelarului Angela Merkel. Cu toate acestea, ar fi aproape sigur o eroare.
Merkel a făcut greşeli, dar niciuna fatală
Desigur, ea a făcut ceva greşeli. Ea l-a recompensat pe Günther Oettinger trimiţându-l la Bruxelles. În domeniile nuclearului şi politicii externe, ea urmează o traiectorie în zig-zag care îi ameţeşte chiar şi proprii ei partizani. Ea conduce un guvern negru-galben la Berlin care nu se poate lăuda cu nimic, în afară de înfrângeri electorale. Şi aşa mai departe. Membrii CDU ar putea recita lista greşelilor lui Merkel şi în timpul somnului.
Şi totuşi, ea rămâne la postul său. Pentru că ea prevăzuse aceste vremuri dificile. De altfel, cine, vă rog, ar putea juca rolul lui Brutus în rândurile Uniunii [Creştin-Democrate] ? Toţi potenţialii adversari ai lui Merkel, care astăzi ar fi putut să o pună în pericol, sunt duşi de mult timp în versiunea politică a Lumii de Apoi, fie din complezenţă, fie pentru că au fost eliminaţi de Merkel. Cel mai recent fiind Guttenberg, cvasi-cancelarul. Nu mai este nimeni care să încerce un puci. Nici CDU nu are pe nimeni, şi este legat de Merkel, cel puţin până la viitoarele alegeri legislative.
Merkel, maestru al supravieţuirii, ar putea continua deci să guverneze, poate cu Verzii în cadrul unei noi coaliţii. Dacă ea intenţionează să-şi rezerve această opţiune strategică, ea va juca acum mai mult deschiderea în acest sens. Şi ea are deja o ocazie de a emite semnale, atunci când moratoriul ei asupra nuclearului va ajunge la termen.
Cancelar, până la capăt
Oricum nu vor fi noi alegeri. Merkel nu va repeta greşeala făcută de Gerhard Schröder în 2005, în urma unei înfrângeri electorale în Renania de Nord-Westfalia. Ea este cancelar şi poate rămâne astfel. Orice ar fi făcut, popularitatea ei rămâne ridicată în rândul populaţiei. Alegeri anticipate ar fi un experiment cu rezultate incerte.
Prin urmare, pantalonada cancelarului şi a coaliţiei sale va continua, şi chiar se va agrava. Mai rămân ţării încă doi ani politici penibili înainte de următoarele legislative : Bundesratul este ameninţat de o blocadă totală a coaliţiei roşu-verde, coaliţia galben-negru se va uza în conflicte de orientare între aripa dură a conservatorilor şi modernizatorii mai concilianţi - iar cancelarul nu are forţa, şi nici claritatea, politică pentru a face ordine în acestea.
Şi FDP-ul ? Cum poate să-l păstreze pe Guido Westerwelle în fruntea partidului, fiind atât de dăunător coaliţiei, precum şi politicii externe germane - ca de exemplu prin manevrele sale recente cu privire la problema libiană ? Dacă FDP nu înţelege, nu se mai poate face nimic pentru el. Îi trebuie un nou chip.
Contrapunct
Cum să guvernăm fără direcţie politică?
Pe prima pagină din Focus, "Miss Erfolg" (Miss Succes) devine "Misserfolg" (Eşec), în funcţie de cum este folosit: într-adevăr, cât timp va putea oare Angela Merkel să rămână la guvernare, ţinând cont de fluctuaţiile din politica sa, nemaiîntâlnite la aproape niciunul din predecesorii ei?, se întreabă săptămânalul german. În timpul crizei monedei euro, Merkel şi-a schimbat părerea aproape în fiecare lună, cedând în cele din urmă cu ocazia "pokerului de la Bruxelles" de la sfârşitul lui martie, promiţând din partea Germaniei 4,3 miliarde de euro pe an pentru Fondul european de salvare financiară până în 2017, o concesie care era de neconceput în luna februarie. În privinţa energiei nucleare, a făcut un viraj la 180°, luând în considerare posibilitatea renunţării la centralele nucleare. Şi în cele din urmă, în materie de politică externă, "un domeniu unde ar trebui să strălucească cu uşurinţă", cancelarul s-a izolat de partenerii săi, refuzând să susţină intervenţia în Libia.
