Alegeți o limbă
Evenimentele de la Chişinău din 7 aprilie 2009 au primit porecla nemeritată de "revoluţia Twitter”. Nu este clar cum şi de unde a apărut această catalogare aproape calomnioasă. Twitter e un site unde se schimbă replici de cel mult câteva cuvinte. Evenimentele de la Chişinău nu au avut loc în spaţiul virtual, au fost cât se poate de reale. Tinerii bătuţi, oamenii ridicaţi de pe stradă şi reţinuţi fără mandate de arestare, bătăile din arest – toate au fost reale. La fel de reali au fost şi morţii, cei care au decedat în urma loviturilor primite. Nimic din toate acestea nu a avut de-a face cu Twitter. Tastaţi într-un browser www.twitter.com şi vedeţi ce apare, dacă iese la iveală vreo revoluţie.
Twitter a fost un mijloc de comunicare pentru evenimentele din 7 aprilie 2009. Dar în aceeaşi măsură şi SMS-urile de pe telefoanele mobile au fost un mijloc de comunicare – şi probabil că există mai multe telefoane mobile în Chişinău decât conexiuni la internet. Însă nimeni nu a numit evenimentele din 7 aprilie 2009 "revoluţia SMS”. Denumirea de "revoluţia Twitter” este cumva degradantă pentru cei care au suferit abuzurile forţelor de ordine. Revoluţia a fost făcută de oameni, nu de mijloacele de comunicare.
Iar represiunea extrajudiciară de după 7 aprilie 2009 nu a fost virtuală. Aşa cum manifestaţiile de stradă – laolaltă cu violenţele şi incendierile – au fost comise de oameni, tot aşa şi represiunea a fost planificată, ordonată şi dusă la îndeplinire de alţi oameni. În mod ciudat sunt cunoscuţi cei care au avut de suferit, dar a rămas neclar cine este responsabil de aceste încălcări ale legii. Nişte oameni necunoscuţi, ieşiţi în stradă şi ajunşi apoi la arest – în cele mai multe cazuri în mod ilegal – au devenit brusc cunoscuţi. Se ştie cine au fost cei bătuţi, au fost făcute liste cu ei. Nu se ştie cine i-a bătut – iar aici este vorba de angajaţi ai statului, de poliţişti, de judecători, de procurori – de oameni politici care exercitau anumite funcţii la data de 7 aprilie 2009. Tocmai aceste nume, care ar fi cel mai uşor de identificat, au rămas până acum în penumbră. Se bănuieşte, se presupune – a existat chiar şi o comisie parlamentară! - dar nu este nimic clar. Citiţi articolul în întregime în Timpul.
Context
Situaţie blocată
După revoluţia din 2009, Parlamentul moldovenesc nu a reuşit să aleagă un preşedinte, pentru că Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), aflată la putere de la această dată, nu dispune de un număr suficient de voturi – este nevoie de 61 din 101, iar ea nu dispune decât de 58 de deputaţi – în timp ce comuniştii (care au 44 de fotolii) refuză orice compromis. Referendumul pentru alegerea preşedintelui cu un sufragiu universal din septembrie 2010 a eşuat din lipsă de participanţi. Acest blocaj îngheaţă apropierea între Chişinău şi Uniunea Europeană.
