După o călătorie terifiantă pe Marea Mediterană şi după ce au scăpat din centrele italiene pentru imigranţi, refugiaţii care fug din cauza revoltelor izbucnite în nordul Africii încearcă să treacă în Franţa pentru a se reîntâlni cu rudele şi a începe o nouă viaţă. Doar că poliţia franceză este un obstacol foarte mare, iar imigranţii sunt nevoiţi să aştepte într-o stare de incertitudine în Ventimiglia, localitate italiană situată la frontiera cu Franţa, unde este pe cale să apară o nouă criză.

Pe noi Italia nu ne interesează. Suntem în trecere prin Italia, vrem să ajungem în Franţa, dar acolo nu ne primesc”. Imigranţii au transformat gara din localitate în tabără de staţionare, pereţii sunt toalete în aer liber, iar oamenii se odihnesc pe spaţiile verzi. Corturile imigranţilor sunt amplasate inclusiv de-a lungul râului Roia.

Probabil sunt imigranţi clandestini, poate unii sunt refugiaţi, sigur este că sunt într-o situaţie disperată. Imigranţi. Dacă insula Lampedusa este “gâtul sticlei”, localitatea Ventimiglia este partea de jos a recipientului în care se agită acest amestec exploziv. Oameni disperaţi aflaţi în tranzit – îmbrăcaţi doar în blugi, cu tenişi în picioare, telefoanele sunt singurul bagaj; localnicii sunt îngrijoraţi şi îl opresc pe stradă pe primarul din Ventimiglia, Gaetano Scullino, întrebând: “Când îi evacuaţi?” Gara din Ventimiglia este a treia oprire în Italia a imigranţilor veniţi din Tunisia.

Prima etapă a fost venirea pe insula Lampedusa, apoi a urmat transferul în centrele temporare din Peninsulă – la Bari, Foggia sau Crotone – din care este uşor să pleci; după aceea, au luat trenul spre nordul Italiei. O călătorie de la frontiera sudică a Italiei spre frontiera cu Franţa.

Este suficient un fax pentru a-i trimite înapoi

Italia este doar o ţară de tranzit. Imigranţii visează la Franţa, pentru reîntâlnirea cu rudele care se află deja acolo; în plus, în zona Coastei de Azur este mai uşor de găsit un loc de muncă. Însă cei zece kilometri până în Menton (localitate franceză situată la frontiera cu Italia) par mai greu de parcurs decât nopţile lungi petrecute pe mare traversând Canalul Sicilia (situat între nordul Africii şi Italia).

Pentru imigranţi, frontiera dintre Italia şi Franţa este un zid imposibil de trecut. Coşmarul îl reprezintă poliţia de frontieră franceză, care a intensificat controalele în ultimele săptămâni. Au fost instalate puncte de control şi aproape toţi pasagerii sunt verificaţi. În plus, există echipe de verificare şi în trenuri.

Dacă sunt prinşi fără documente, imigranţii sunt retrimişi rapid la Ventimiglia, fără a li se mai verifica statutul sau starea de sănătate. Este suficient un fax trimis de autorităţile franceze celor italiene. Italia îi reprimeşte fără obiecţii. Autorităţile italiene nu efectuează controale şi nu cer niciun document. Centrele pentru imigranţi sunt pline de oameni.

Mica Lampedusa din Nord

De fapt, se poate pune întrebarea de ce italienii ar opri imigranţii pentru verificări dacă aceştia nu doresc să rămână în Italia? Astfel, localitatea de frontieră Ventimiglia s-a transformat într-o mică “Lampedusa de Nord”. În fiecare zi, aici ajung aproximativ 50 de imigranţi care au trecut prin sudul Italiei şi doresc să meargă în Franţa. Puţini dintre ei reuşesc să treacă în Franţa, dar cel puţin 30 rămân în Ventimiglia, efectul fiind că numărul imigranţilor din localitatea de frontieră italiană creşte zilnic.

Acum sunt peste 100 de imigranţi, toţi bărbaţi sub 30 de ani, majoritatea tunisieni (deşi au apărut şi primii libieni), având la ei doar bani pentru tren şi sandvişuri. Până acum nu au fost probleme de ordine publică. Locuitorii din Ventimiglia, care în 1998 au fost invadaţi de imigranţi de etnie kurdă, suferă, dar tolerează situaţia.

Dar dacă situaţia va continua în acest fel, nervii vor exploda”, se discută zilnic prin barurile din localitatea italiană. Pe durata nopţilor, imigranţii stau în incinta gării, unde este şi un automat pentru reîncărcarea cartelelor telefonice. După protestele primarului, conducerea gării a lăsat deschisă pe timpul nopţii sala de aşteptare şi grupurile sanitare. Ziua imigranţii se plimbă prin orăşelul italian, încercând să afle care este modalitatea cea mai puţin riscantă de a ajunge în Franţa.

Samir tocmai a împlinit 24 de ani. A venit în Italia de puţin timp şi a lucrat până de curând la o companie de transport care a fost închisă. A plecat cu o fată în Nisa (Franţa), unde în prezent lucrează ca tâmplar. Ne arată certificatul de rezidenţă, care îi permite să circule liber prin Europa.

Cercetează zona foarte atent: “Am venit la Ventimiglia pentru a-l lua pe fratele meu. Are 20 de ani, a venit din Sfax (Tunisia) în Lampedusa plătind 1.800 de euro. Apoi a fost transferat în regiunea Puglia (sudul Italiei). Mi-a dat telefon. I-am spus ca vin să îl iau din Ventimiglia. Şi iată-mă aici. Ieri, am mers de patru ori cu trenul până la Nisa şi înapoi pentru a vedea dacă sunt controale. Cu maşina nu se poate trece, dacă ne prind, ne arestează”.

S-au întors călăuzele

Au reapărut şi călăuzele, care dispăruseră odată cu eliminarea controalelor la frontiere. Călăuzele atrag imigranţii în gara din Ventimiglia, promiţându-le călătoria mult visată, cu maşini, la următoarele tarife: 50 de euro până la Menton, 100 de euro până la Nisa, 150 de euro până la Marsilia. Iau câte trei imigranţi în maşină iar plecările sunt la lăsarea serii.

Poliţia de frontieră a arestat deja zece călăuze. Alţii se oferă să îi îndrume pe imigranţi să traverseze frontiera pe jos, cum era pe vremuri, pe traseele montane. Dar Samir se teme de flagranturi: “Mai bine cu trenul. Cel puţin aşa mergem în compartimente diferite, iar eu nu risc să fiu arestat”. La ora 18.17, soseşte trenul spre Grasse (Franţa). A venit momentul mult aşteptat. Samir îl ia pe fratele său, stau la coadă, îi dă biletul ca şi cum i-ar da un bilet de loterie. Îşi îmbrăţişează fratele şi merg în vagoane aflate la un capăt şi la celălalt al trenului.

La Ventimiglia s-a făcut seară, s-au stins luminile în gară, Piaţa este goală, iar poliţia supraveghează zona discret. Au venit noi imigranţi cu trenul de la Roma şi se opresc în gara din Ventimiglia. Eu primesc un mesaj telefonic. Este de la Samir: “Adio Italia!”.

(Video: un reportaj al RAI Tre despre situația imigranților din Ventimiglia și Menton).