Alegeți o limbă
La Katovice, în timpul ultimului congres al Mișcării pentru autonomia Sileziei, la începutul lui martie, domnea parcă un parfum de victorie. În această clădire care găzduia guvernul și Parlamentul autonome ale regiunii între cele două războaie, număram 130 de delegați, dintre care unii îmbrăcaseră costumul tradițional.
“Vrem autonomie, nu pentru că am avea o problemă cu restul Poloniei, ci pentru că suntem convinși că vom fi astfel mai capabili să apărăm drepturile noastre și să gestionăm fondurile publice. Pentru noi, autonomia nu este o întoarcere în trecut. Dimpotrivă, este viitorul, este un mijloc de a rezolva criza politică pe care o traversează statele națiuni europene contemporane”, afirmă Piotr Długosz, un militant pentru autonomie de 32 de ani.
Naționaliștii se impun în regiune
Doar după victoria neașteptată a independentiștilor din Silezia la alegerile regionale din toamna trecută și-a dat seama Varșovia că avea o problemă cu acest teritoriu situat la frontiera cehă. Cum silezienii reprezintă o zecime din populația poloneză [adică aproape 4 milioane], acest succes electoral a provocat o oarecare emoție în sânul stabilimentului politic din capitală.
Totuși, cazul Poloniei sileziene, mai ales a acelei părți a Voievodatului silezian cu o industrie dezvoltată și bogată în materii prime, era chiar sub nasul lor de 20 de ani.
“Oamenii politici care au construit noua Polonie după căderea dictaturii comuniste erau convinși, ca și comuniștii înaintea lor, că o țară multietnică este mai puțin stabilă decât un stat național unificat. De aceea au acționat și s-au comportat de parcă silezienii nu ar fi existat”, explică Marek Plura.
Deputat al Platformei civice (partid aflat la putere al premierului Donald Tusk) în Parlamentul polonez, acest om politic este favorabil emancipării Sileziei, opunându-se în același timp autonomiei.
"Ruch Autnomii Śląska [Mișcarea pentru autonomia Sileziei] a făcut multe pentru silezieni, continuă el. Datorită ei, putem din nou să spunem cu mândrie că suntem silezieni. A deschis de asemenea dezbaterea asupra istoriei și limbii noastre." Dacă a acceptat să participe la această întâlnire, nu este totuși, se pare, doar pentru originea sileziană, ci și pentru a încerca să atenueze radicalismul RAŚ. Dar a reieșit repede la Congres că silezienii nu se lasă așa ușor îmblânziți.
Militanți tineri și educați
Născut în 1971, Jerzy Gorzelikn este șeful independentiștilor silezieni. Unul dintre bunicii săi a participat la răscoalele din anii 1919-1921, în timpul cărora silezienii, al cărui teritoriu era atunci alipit Germaniei, au luptat pentru independența lor.
Acest doctor în istoria artei nu pare deloc un lider carismatic. Pare mai degrabă un om discret, al cărui profil corespunde perfect cu imaginea pe care o avem a unui profesor universitar, nu a unui șef de mișcare separatistă.
“Autonomia este linia principală a programului nostru și nu se pune problema să renunțăm la ea”, subliniază el, când îl întreb dacă nu a venit momentul să calmăm puțin jocul, mișcarea sa făcând parte acum din guvernul regional.
“Cu Varșovia vrem doar să păstrăm în comun o apărare, o politică externă, o monedă și o infrastructură națională. Restul, mai ales fiscalitatea, ar trebui să fie de competența guvernului autonom.” Recunoaște că dacă silezienii vor să obțină gestionarea impozitelor locale, este pentru că regiunea lor este printre cele mai bogate din Polonia.
Ei sunt cei care finanțează regiunile sărace situate la frontiera cu Ucraina și, evident ei sunt cei care hrănesc întreaga mașinărie birocratică națională. “Dar, atenție, nu vrem să renunțăm la sistemul de solidaritate cu celelalte regiuni ale Poloniei. Vrem înainte de toate ca transferul de bani spre aceste regiuni, ca și spre casieria centrală, să se facă transparent. Astăzi, estimează el, banii noștri dispar într-o gaură neagră."
Silezienii cehi, mai puțin zgomotoși
“E cel puțin ciudat că cehii nu se interesează deloc de ce întâmplă la granițele lor. Ocupă totuși o parte importantă a teritoriului Sileziei istorice și sunt pentru noi vecini importanți”, se miră un delegat. El se arată foarte sensibil la faptul că vulturul Sileziei se află pe emblema națională cehă și se întreabă cum de silezienii cehi au reușit să-l impună. Mi-e puțin greu să-i explic că, față de verii polonezi, silezienii cehi nu cer nicio formă de emancipare.
Jerzy Gorzelik estimează că statutul de economie a Sileziei ar trebui să fie acordat până în 2020, potrivit parametrilor stabiliți acum 70 de ani. În acea epocă, guvernul autonom silezian dispunea de propriul său buget, vota propriile sale taxe și impozite ca și anumite legi. Este tocmai la ceea ce aspiră astăzi silezienii.
