Desigur, poţi să-ţi duci sticlele goale până la containerele folosite pentru sortarea deşeurilor într-un Porsche Cayenne. Chiar dacă acest 4x4 de 290 de cai putere este un dezastru pentru mediu. Aceasta este o adevărată aberaţie. Dar o aberaţie care asigură un loc de muncă stabil şi cu normă întreagă pentru aproape 7500 de oameni la sediul producătorului auto din Stuttgart.

Noul ministru-preşedinte din Baden-Württemberg [ecologistul Winfried Kretschmann], care îşi exprimase dorinţa pentru o industrie auto "mai eco-responsabilă" în timpul campaniei sale electorale, va închide oare uzinele Porsche peste noapte ? Ar fi coerent.

Faptul că Verzii s-au implantat într-un bastion tradiţional al burgheziei germane de centru-dreapta, faptul că obţin 20% din voturi în oraşele mici şi urcă până la 40% în cele mari şi în centrele universitare, înseamnă că verdele este pe cale să se impună drept o expresie contemporană a contradicţiilor care afectează astăzi occidentalul câtuşi de puţin luminat. Cu alte cuvinte : timpurile sunt propice ipocriziei.

Tânjirea existenţială a poluantului

Stilul de viaţă urban este fundamental repus în cauză de ecologie : mobilitatea prin educaţie, du-te vino-urile între domiciliu şi locul de muncă, călătoriile cu avionul, multitudinea de produse de consum, încălzirea centrală, apa caldă. Toate acestea ar trebui să fie reduse dacă societatea ar face cu adevărat alegerea radicală a durabilităţii.

Toţi oamenii care au început această conştientizare votează pentru Verzi, dar în acelaşi timp nu sunt încă pregătiţi să abandoneze complet modul modern de viaţă oferit de lumea occidentală. Această schimbare istorică în peisajul politic nu este doar legată de lupta împotriva unui proiect marginal de gară [la Stuttgart] sau de aroganţa Creştin-Democraţilor, şi nici măcar de problema nucleară.

Ar fi mai degrabă vorba de o ipocrizie structurală care constă, în cadrul modelului social existent, în a vinde "înverzirea" modului nostru de viaţă drept un punct de cotitură capital spre o schimbare la nivel mondial : momentul când bogaţii, educaţii, liberalii depun eforturi în colţul lor pentru a face lucrurile un pic "mai bine", un pic mai curat, şi în acelaşi timp îşi uşurează conştiinţa delegând partidului ecologist marile probleme structurale. Verzii nu mai sunt marginalii dezorganizaţi de odinioară. Suntem toţi Verzi acum.

Domnul poluează, doamna reciclează

În Baden-Württemberg, dilema pare mai clară decât niciodată. Mulţi doresc, pentru motive respectabile, ca Verzii să frâneze periculoasa spirală în care a intrat lumea modernă. Aceşti oameni ţin cont de limitele creşterii de zi cu zi, dar în acelaşi timp sunt foarte uşuraţi atunci când văd economia repornind după criză.

Baden-Württemberg îşi datorează prosperitatea remarcabilă industriei sale. Singură, industria chimică – căreia nu-i pasă de ecologie – asigură 100.000 de locuri de muncă în regiune şi realizează o cifră de afaceri anuală de 28 de miliarde de euro.

Iată cum va arăta modul nostru de viaţă dacă Verzii vor deveni partidul majoritar: domnul va lucra la Bosch unde va desfăşura o anume activitate poluantă – Bosch fiind de exemplu principalul fabricant mondial de utilaje de ambalare pentru bunuri de consum – în timp ce doamna, opusă proiectului Stuttgart 21 [proiectul noii gări din Stuttgart], îşi va face cumpărăturile la supermarketul bio unde va cumpăra delicioase brânzeturi ecologice produse în regiune şi un vinişor ferm din Apulia, evitând la maxim ambalajele.

Este de ajuns să vizităm orice piaţă bio din lumea occidentală pentru a vedea în ce măsură abordarea mai inteligentă, mai durabilă, a modului nostru de viaţă depinde de câştigul de libertate procurat de prosperitatea ambiantă.

O virtute cu orizonturi limitate

Dar este şi mai flagrant în cartierul Vauban din Freiburg im Breisgau.Cartierul este numit după un mareşal al Franţei deoarece este o fostă cazarmă franceză, transformată după plecarea soldaţilor într-un fel de cartier model pentru eco-orăşeni.

În Vauban, Verzii au obţinut 72,2% din voturi la alegerile parlamentare regionale de duminică. Locuitorii săi sunt toţi oameni cumsecade, la adăpost de nevoi şi de ploaie datorită jachetelor lor Jack Wolfskin [producător german de îmbrăcăminte tehnice de aer liber]. Oricine care a trecut vreodată în viaţa sa prin cartierul Vauban ştie cât de repede avansează acum dulcele terorism al virtuţii.

Desigur, ne putem întreba dacă nu ar fi totuşi pozitiv ca toată lumea să urmeze exemplul Vauban. Dar aceasta nu se va întâmpla, chiar dacă Verzii obţin o majoritate absolută. Întrucât un stil de viaţă eco-responsabil îndeplineşte faţă de societate aceeaşi funcţie ca experienţele unor jurnalişti de tip "am petrecut şase luni respectând natura" sau acţiunile de genul "stingem toţi lumina timp de o oră" – dar o aprindem din nou după aceea.

Fireşte, se pot vedea de asemenea lucrurile în termeni de bunăvoinţă : democraţia cere compromisuri iar Verzii, oricât de incoerenţi ar fi, ar putea totuşi reprezenta o modalitate de a compensa amprenta capitalismului.

Şi apoi, în definitiv, faptul că suntem adânciţi în contradicţii este un semn al vremurilor noastre. Posibil – în această privinţă, ascensiunea partidului Verde corespunde chiar perfect cu epoca. Dar nu putem spune că emergenţa unei noi "drepte verzi" este o victorie a unei noi onestităţi intelectuale.