Turişti în parcul Parc Güell. Foto : whatbarcelona.com

Barcelona, dolce vita

Italienii formează deja cea mai importantă comunitate străină a oraşului catalan. Cadrul său agreabil şi dinamismul său economic sunt apreciate în mod particular de către tinerii în căutare de noutate. Dar regiunea a devenit un refugiu şi pentru mafia italiană, subliniază La Repubblica.

Publicat pe 23 iulie 2009 la 17:37
Turişti în parcul Parc Güell. Foto : whatbarcelona.com

Nu numai Les Ramblas, marele turnuri ale Sagrada Familia sau codul cu ardei iuţi al lui Pepe Carvalho atrag în fiecare an noi rezidenţi italieni în Barcelona şi transformă oraşul lui Gaudí şi Miro într-un nou Eldorado pentru compatrioţii noştri.

"Este o chestiune de stare de spirit, de atitudine", a declarat această săptămână în Le Monde un bucătar-şef din Frioul care a făcut avere în capitala catalană. "Aici, oamenii sunt pozitivi şi străinii sunt bineveniţi ca nicăieri în altă parte". Acest an, comunitatea italiană a devenit prima dintre toate cele care s-au instalat recent, înaintea ecuadorienilor, pakistanezilor şi bolivienilor.

Ultimul lot a venit probabil pe urmele lui Zlatan Ibrahimović, când a plecat de la Inter [Milano] pentru magnificul Barça, dar faptul este că 22 685 italieni au fost recenzaţi la Barcelona şi că sosirile progresează la ritmul de 15 la 20% pe an. Nu departe de 50 000 de italieni trăiesc acum în Catalonia. În anul 2000 erau doar 15 000. Acestea sunt cifrele oficiale, dar ei ar putea foarte bine să fie de două ori mai mulţi.

În timp ce în alte părţi pensionarii sunt în fruntea statisticilor, în Catalonia noii veniţi sunt tineri între 25 şi 40 de ani, de multe ori recent absolvenţi dezamăgiţi de conjunctura politică şi socială italiană, şi de lipsa de oportunităţi profesioale. Situaţia pe care o găsesc la Barcelona nu este întotdeauna mai bună. Cei mai mulţi lucrează în restaurante, în magazine sau "call-center"-uri. Locuri de muncă bazice, prost plătite, dar într-un oraş în care "trăieşti mai bine".

Newsletter în limba română

De cel puţin o duzină de ani, Barcelona este la modă printre tinerii italieni, pentru a începe o viaţă nouă, dar şi ca destinaţie turistică sau universitară (un sfert din studenţii străini care vin cu o bursă Erasmus sunt italieni). Cu mult înaintea Madridului, Barcelona este un oraş maritim feeric, cu micile lui pieţe şi fântâni, scăldat în căldură, unde nu plouă aproape niciodată, gelos pe diversitatea sa culturală, dar nici intolerant nici închis.

Această nouă "pasiune italiană", scrie Le Monde, nu a scăzut, în ciuda crizei. Aici, viaţa nu este mai ieftină decât în Italia şi, recent, posibilităţile de a găsi de lucru sunt echivalente, adică la fel de nesigure. La Consulat, se estimează că situaţia economică ar putea încetini ritmul de sosiri, dar nu şi destinaţia călătorilor: comunitatea italiană din Barcelona va continua să crească.

Este sigur că această "invazie" a fost stimulată de "Legea Tremaglia", care a permis multor tineri descendenţi de emigranţi italieni plecaţi în America Latină să recapete naţionalitatea părinţilor şi bunicilor: Argentinieni, Uruguayeni , brazilieni au venit în Spania şi au rămas acolo, din motive mai des de limbă decât de muncă. Dar Barcelona este, de asemenea, un nume care străluceşte, un logo care atrage. Cum se laudă broşurile primăriei, este oraşul mediteranean prin excelenţă, al cărui dinamism economic din ultimii zece ani l-a făcut foarte atractiv pentru mii de studenţi italieni şi europeni care şi-au găsit aici primul lor loc de muncă sau şi-au făcut debuturile lor profesionale.

Italienii care iubesc Barcelona au creat un site unde cei ce doresc să vină pot găsi toate informaţiile, de la căutarea de cazare până la cursuri de spaniolă. Barcelona are în plus o imagine de oraş liberal, burghez dar socialist, de capitală anti-fascistă a Spaniei în timpul războiului civil, cea apărată şi descrisă de George Orwell. Pe scurt, este cealaltă Spanie, atât de diferită de arida Castilie.

Desigur nu tot ce străluceşte e aur. Catalonia şi Costa del Sol, până la Marbella, au devenit, de asemenea, un refugiu pentru 70 la sută din liderii napolitani ai Camorra. O migraţie care a început în anii 80 şi nu s-a oprit niciodată. Magistraţii italieni cred că acest mic paradis este, de asemenea, un centru pentru Cosa Nostra şi 'Ndrangheta, de unde aceste organizaţii controlează comerţul cu droguri pentru Europa, ceea ce a fost confirmat de recenta arestare a şase "naşi" la Marbella, acest oraş de pe litoral pe care poliţia spaniolă l-a rebotezat "Cosa Nostra", din cauza nivelului înalt de concentrare a Mafiei italiene de acolo.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect