Decizia Romei de a acorda permise de şedere temporară migranţilor, permiţându-le astfel să călătorească în spaţiul Schengen, a împins Parisul la restabilirea controalelor la frontiera cu Italia pentru a-i bloca pe cei care planificau să meargă la prieteni sau rude în Franţa, cauzând o mini-criză diplomatică, pe care Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi au încercat să o dezamorseze. Dar răul este făcut: incapabili să reacţioneze adecvat în faţa consecinţelor revoluţiei în curs de desfăşurare în lumea arabă sau să reziste presiunilor din partea partidelor xenofobe, liderii UE cedează tentaţiei retragerii în sine.

"Totul a început la Roma, cu tratatul fondator din 1957, care garanta cele patru libertăţi europene: circulaţie fără obstacole a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor. Şi tot la Roma începe acum destrămarea operei comune a două generaţii de europeni", scrie La Tribune, pentru care "întâlnirea dintre Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi ar trebui să reprezinte repunerea în cauză a acordurilor Schengen şi subliniază reapariţia spectaculoasă a naţionalismului economic, pe ambele părţi ale Alpilor. Desigur, imigraţia ilegală este o adevărată problemă: sosirea imigranţilor clandestini penalizează societăţile care pătimesc de fapt, începând cu înşişi imigranţii legali. Dar această insistenţă de a o trata apărând graniţele naţionale şi nu cele europene este un semn al vremurilor. După criza euro, care ar putea duce la un dezastru financiar major, acum piaţa unică este cea pusă la grea încercare. Ce fiasco!"

"Având în vedere opiniile temătoare cât şi apropierea alegerilor, revizuirea Europei fără de frontieră pentru a opri imigranţii ilegali din Africa de Nord nu mai era decât o chestiune de timp", scrie astfel Le Figaro, pentru care "Compromisul Berlusconi/Sarkozy [...] probabil că va precipita reforma.

"După summit-ul franco-italian, calendarul celor douăzeci şi şapte este deja stabilit. În zece zile, pe 4 mai, Comisarul UE Cecilia Malmström trebuie să anunţe noile reguli, printre care posibilitatea de a decala sau a dubla frontiera Schengen spre interior, în funcţie de ameninţare. Opt zile mai târziu, pe 12 mai, o reuniune extraordinară a miniştrilor de Interne va bătători noua reformă. La sfârşitul lunii iunie, un summit european o va pune în aplicare. Pariind prea mult pe frontiera externă, europenii se văd acum fără nicio protecţie naţională atunci când armura Schengen este străpunsă, sau copleşită. [...] Parisul doreşte să lărgească gama de contramăsuri, Bruxelles se gândeşte, Italia ar trebui să se lase convinsă, dacă i se dă o mână de ajutor. Acordurile Schengen aruncă pe prima ţară de intrare a imigranţilor clandestini sarcina apărării întregului sistem. Italia, dar şi Cipru, Spania, Grecia şi Malta sunt metereze în faţa Mării Mediterane. Cele cinci ţări cer "un sprijin operaţional şi financiar" partenerilor lor. Cu toate acestea textele de lege nu au planificat nimic în caz de cădere a acestei prime linii. O apărare "elastică" a perimetrului european şi o întărire a mijloacelor agenţiei Frontex, presupusă să monitorizeze cei 50 000 de km de frontiere ale Uniunii, ar trebui să acopere eventuale urgenţe. Dar pe termen lung, toată lumea ştie că singura soluţie se află pe malul sudic al Mediteranei. [...] Pentru perioada 2011-2013, Bruxelles prevede să reorienteze ajutoare spre vecinii din sud, fie 4 miliarde de euro, cu un pachet financiar suplimentar care ar putea ajunge la 140 de milioane de euro pentru Tunisia. Summit-ul UE din iunie ar putea decide majorări suplimentare. Sub rezerva unor condiţii, desigur".

Confratele său Libération aminteşte

"Libera circulaţie în Uniune reprezintă, la un alt nivel decât euro-ul sau programul de schimb universitar Erasmus, una dintre aceste revoluţii care au transformat profund vieţile a zeci de milioane de oameni, care acum vin şi pleacă fără paşaport sau viză. Dovada că Europa, câteodată monstru birocratic, ştie şi să mărească substanţial libertăţile şi să transforme ceea ce a fost cândva o utopie în noi drepturi pentru cetăţenii statelor membre. Şi aici se află sensul spaţiului Schengen: un progres istoric şi democratic, rămas în gâtul naţionaliştilor şi oportuniştilor de toate culorile care visau să recupereze cu prima ocazie atributele fostei suveranităţi ale statelor naţiune". Iată de ce, potrivit cotidianului de stânga, "revizuirea" clauzelor de salvgardare a acestor acorduri înseamnă de fapt a ataca ceea ce mai rămâne din dinamica europeană. Înseamnă a măguli fracţiunile xenofobe şi euro-fobe ale electoratelor naţionale arătând cu degetul, un clasic care oferă încă un scor frumos de aplauze, defectele Bruxelles-ului. Şi încă odată înseamnă a confunda cu bună ştiinţă ameninţările: neo-populismul este mult mai periculos decât câteva mii de migranţi tunisieni".

Iată de ce, La Tribune ajunge să se întrebe dacă "pe nesimţite, extrema dreaptă" nu este pe cale "să stabilească agenda politică a continentului, bazându-se pe marea oboseală a Europei care s-a răsfrânt asupra popoarelor".

Această extremă dreapta, întruchipată în Franţa de către Frontul Naţional (FN), a cărui popularitate ameninţă realegerea lui Sarkozy în 2012, şi în Italia de către Liga Nordului, un membru cheie al majorităţii lui Berlusconi, a bântuit summit-ul de la Roma, potrivit lui Massimo Nava, în Corriere della Sera:

"FN şi Liga Nordului sunt astfel adevăraţii protagonişti [elefanţii din cameră] ai summit-ului din Roma, împreună cu spectrele naţionaliste (de la "Adevăraţii Finlandezi" până la "Adevăraţii Olandezi") care bântuie prin Europa şi condiţionează viaţa guvernelor". Intenţia de a reforma acordurile Schengen, anunţată pe 26 aprilie de către Sarkozy şi Berlusconi după întâlnirea lor de la Roma, subminează puţin mai mult integrarea europeană, subliniază Nava:

"În practică, ca şi pentru pactul de stabilitate, cererile şi sensibilităţile naţionale impun o revizuire în scădere a regulilor care stau la baza construcţiei europene. Conform acestei logici, Europa va continua să fie un fel de siguranţă pentru tensiunile interne şi un motor fragil al politicii comune. Problema este că punerea în discuţie a acordurilor Schengen nu va opri fluxul de disperaţi, pentru că revoluţia din Maghreb, cum a fost şi cea din Europa comunistă, urmează orarul istoriei, nu cel al televiziunii".

Din nou, răspunde în ecou Cesare Martinetti în La Stampa, Nicolas Sarkozy şi Silvio Berlusconi,

"doi lideri în criză de identitate", au "botezat împreună ţapul ispăşitor spre care trebuie deviată suferinţa unei opinii publice străbătute de aceeaşi problemă: Europa". Aşa cum a anunţat şeful guvernului italian, ei au trimis o scrisoare la Bruxelles, în care au cerut "Comisiei Europene să găsească medierea pe care ei nu doresc şi nici nu o pot găsi. Un deficit de politică străbate Europa. Vântul european nu mai bate nici în Roma, dar nici în Paris sau Berlin". După summit-ul de la Roma, "fiecare va rămâne cu ideea lui. Prefectul din Alpes-Maritimes va bloca tunisienii venind din Italia; Italia va elibera permise inutile; Bruxelles va promite o sporire a activităţii agenţiei Frontex în Strâmtoarea Siciliei; Berlusconi şi Sarkozy vor încerca să treacă de acest prost moment. Până la următoarea criză".