O mână de lucru ieftină provenind din Polonia, România, Lituania şi Bulgaria se găseşte la baza a mii de societăţi olandeze şi a sectoare întregi, cum ar fi agricultura. Dintre cei 160 000 până la 200 000 de imigranţi instalaţi în Olanda după 2004, cei mai mulţi sunt polonezi. Pentru olandezul din clasa de mijloc, polonezii beau mult, îşi parchează prost maşina, iubesc sărbătorile nocturne, şi, culmea, nu vorbesc olandeza. Problema este că, fără ei, nu ar mai fi nimeni să culeagă roşii, să construiască case sau să planteze bulbi de lalele.

Prezenţa compatrioţilor noştri ar fi problematică mai ales în marile oraşe cum ar fi Rotterdam, Utrecht, Amsterdam şi Haga. Marnix Norder, unul dintre consilierii municipali din Haga, a folosit termenul “tsunami polonez” pentru a califica prezenţa poloneză evaluată între 20 000 şi 30 000 de persoane în acest oraş. În ciuda reacţiei ambasadei Poloniei, termenul a fost reluat de lumea politică. Campania vizând imigranţii ia avânt sub impulsul Partidului pentru libertate, formaţie xenofobă condusă de Geert Wilders, care susţine guvernul Primului ministru Mark Rutte. Cu consimţământul societăţii olandeze, tot mai puţin favorabile integrării europene.

Din nefericire, acest climat xenofob, stârnit de media, atinge puterea. În februarie, Henk Kamp, ministrul Afacerilor Sociale şi al Muncii a declarat pentru cotidianul olandez De Telegraafcă imigranţii Europei de Est fără domiciliu fix şi fără slujbe ar trebui să fie trimişi acasă, ba chiar expulzaţi, dacă refuză să plece.

În vizor, "turismul alocaţiilor"

La începutul lunii aprilie, acelaşi ministru a prezentat Parlamentului o listă de propuneri destinate să reglementeze situaţia în acest sector al pieţii muncii. Kamp spune că a vrut să termine cu intermediarii frauduloşi care nu respectă legea şi supun imigranţii muncii forţate. Propunerile sale vizează şi ceea ce numim, la Amsterdam sau Haga, “turismul alocaţiilor”. Este vorba de polonezi, români, bulgari care vin în Olanda în căutarea unei vieţi mai bune, dar care, pierzându-şi locul de muncă (sau negăsind un loc de muncă), se trezesc repede în stradă şi supravieţuiesc cu ajutorul alocaţiilor.

Astfel, ministrul lasă să se înţeleagă că fără mijloace de subzistenţă, imigranţii din ţările UE ar pierde după trei luni dreptul de şedere în Olanda. Prin urmare, polonezii, românii, dar şi germanii şi francezii, fără loc de muncă timp de trei luni, ar trebui să spună adio ţării morilor de vânt şi lalelelor.

În plus, toţi muncitorii imigranţi provenind din ţările UE ar face obiectul unei înregistrări la birourile de imigraţie. Autorităţile locale ar fi apoi însărcinate să verifice condiţiile în care locuiesc (se întâmplă ca până la douăzeci de imigranţi polonezi, sau români să locuiască înghesuiţi într-un singur apartament). Cât despre angajatorii care îi escrochează pe imigranţi cu ofertele lor “hrană şi locuinţă” la preţuri umflate, vor fi în mod sever pedepsiţi. Kamp doreşte de asemenea ca accesul la alocaţiile sociale să fie rezervat persoanelor care ştiu limba olandeză.

Varşovia critică aceste propuneri discriminatorii

Mare parte din propunerile ministrului olandez fiind uşor discriminatorii, guvernul polonez nu a întârziat să reacţioneze. “Suntem critici şi sperăm că legile discriminatorii nu vor intra în vigoare în Regatul Olandei. Aşteptăm de asemenea ca această problemă să fie examinată atent de Comisia Europeană”, a declarat recent purtătorul de cuvânt al ministrului polonez pentru Afaceri Externe Marcin Bosacki.

Ministerul Afacerilor Externe polonez a adresat o scrisoare oficială spre Curtea de la Haga, stipulând că ideea de a expulza polonezi fără loc de muncă din Olanda ar repune sub semnul întrebării una dintre libertăţile fundamentale ale UE, cea a liberei circulaţii a persoanelor. La acest punct, Varşovia contează pe susţinerea executivului de la Bruxelles. De altfel, la sfârşitul lui februarie, Viviane Reding, vicepreşedintele Comisiei Europene, însărcinată cu justiţia, drepturile fundamentale şi libertăţile civile, a avertizat Haga să evite orice tentativă de a încălca regulile comunitare.

Atitudinea olandezilor provoacă furia organizaţiilor de polonezi care trăiesc în Olanda. Małgorzata Bos-Karczewska, responsabilă a site-ului comunităţii poloneze Polonia.nlşi preşedintă a Asociaţiei experţilor polonezi în Olanda, a publicat în prestigiosul cotidian NRC Handelsblad, un articol tranşant faţă de ipocrizia olandeză. Titrând “Munciţi sau căraţi-vă!”, ea îi sfătuieşte pe polonezii din Olanda să meargă să se instaleze în Germania, care îşi deschide în mai piaţa muncii. Producătorii din sudul Olandei îşi strigă deruta. Ei spun că nu va mai fi nimeni să culeagă căpşunele sau merele, pentru că olandezii nu vor să se murdărească.