Alegeți o limbă
În timp ce Henk Kamp, ministrul olandez al Afacerilor Sociale şi al Muncii îşi expune "pachetul său de măsuri energice" împotriva lucrătorilor imigranţi din Europa de Est, eu nu mă pot împiedica să mă gândesc la o categorie socioprofesională în afara oricărui control : negustorii români de sex care practică traficul de femei. Întâlnesc în mod regulat specimene ale acestei lumi interlope, cheli, tatuaţi şi încărcaţi cu aur, în marile oraşe din vestul Olandei. Cum urlă fără ruşine în telefoanele lor mobile, conversaţia lor este comprehensibilă. Un exemplu: "Spune-i lui Gică că trebuie să aibă banii în seara asta, sau îl lichidez şi pe el şi pe fete!" sau : "Gigi, vino cu băieţii, că avem noi... "- nu voi menţiona cuvântul românesc desemnând sexul femeii.
"Peştii" sunt lăsaţi în pace, căpşunarii sunt păcăliţi
Este destul de descurajant să vezi paradând această pleavă a umanităţii. Mai ales că în acest fel, anumite măsuri împotriva imigraţiei legate de muncă au mai mult valoare de simboluri. Ele afectează în mod direct săracii lucrători sezonieri veniţi din România şi Bulgaria, care fac o treabă excelentă şi în mod legal, întru satisfacţia cultivatorilor de fructe olandezi. Peştii imposibil de prins au mâna liberă, în timp ce căpşunarii sunt păcăliţi.
Severitatea crispată a lui Henk Kamp este totuşi uşor de înţeles. Problemele considerabile pe care le ridică şomajul est-europenilor şi valurile prevestite de imigranţi cu drepturi de a beneficia de prestaţii sociale cer luarea de iniţiative. Henk Kamp înţelege desigur că excluderea unei imigraţii legate de muncă este imposibilă. El îşi concentrează deci atenţia, în "pachetul său de măsuri", asupra demnităţii condiţiilor de viaţă şi de muncă. Există aici o anumită ambiţie de a se împotrivi sclaviei moderne. Dar, în acelaşi timp, Henk Kamp pare să considere ca fiind inaplicabilă una dintre promisiunile electorale ale VVD-ului [Partidul Liberal al primului ministru] : a te asigura că beneficiile sociale sunt acordate numai după 10 ani de şedere.
Mesajul nu este uşor de vândut, într-adevăr. Când Stef Blok şi Klaas Dijkhoff, membri ai VVD-ului, au publicat la începutul lunii aprilie o cronică despre necesitatea de a restrânge atribuţiile Curţii Europene a Drepturilor Omului (care a torpilat o legislaţie severă în materie de azil), gestul lor a ridicat un val de proteste. Desigur, puterea drepturilor omului se află în însăşi universalitatea acestora. Dar Stef Blok şi Klaas Dijkhoff au dreptate într-o privinţă : judecătorii trebuie să ţină cont de contextul în care se desfăşoară politica.
Muncitorul imigrant, victimă a autorităţilor occidentale?
În cercurile de jurişti europeni se consideră normal ca politica UE în materie de azil să fie revizuită în urma unei decizii a Curţii, dar schimbarea este de neacceptat dacă se întâmplă ca urmare a noilor tendinţe migratorii. Evident, este firesc să vezi muncitorul migrant ca fiind o victimă a autorităţilor occidentale. Protecţia persoanelor fizice împotriva derivelor arbitrare ale autorităţii este o obligaţie umană în statul de drept. Dar unde este echilibrul dacă este făcută fără luarea în considerare a contextului obiectiv? Întrucât în faţa acestui concept moral de protecţie se află grupuri de imigranţi rezistenţi la orice angajament cultural sau responsabilitate socială, care se mută din loc în loc pentru a obţine alocaţii şi care nu au nicio problemă morală cu ilegalitatea şi criminalitatea.
Aspect care reprezintă o sarcină extrem de grea pentru statul bunăstării, dar şi pentru relaţiile sociale din interiorul unei ţări. Fiecare societate are o anumită elasticitate care trebuie să fie recunoscută. Este deci perfect legitim ca Stef Blok şi Klaas Dijkhoff să-şi pună întrebări despre standardele europene dar şi ca Henk Kamp să îndemne fără încetare la adoptarea de acorduri riguroase şi realiste în cadrul UE cu privire la imigraţia legată de muncă.
