În general, concetăţenii noştri dau dovadă de o incredibilă capacitate de a polua, după cum arată şi cifrele publicate recent de Eurobarometru. Din acest studiu reiese clar că în medie fiecare lituanian aruncă anual aproximativ 500 de kilograme de deşeuri menajere, ceea ce reprezintă 1.5 milioane de tone pe an în întreaga ţară. Două treimi dintre concetăţenii noştri intervievaţi de sociologi cred totuşi că noi nu poluăm prea mult. Aşadar nu suntem o naţiune de poluatori, nu trebuie să ne facem griji.

În termeni de cantitate de deşeuri, unele ţări ne întrec, cum ar fi România sau Bulgaria. Dar în ceea ce priveşte întârzierea noastră în materie de sortare a deşeurilor, nu ne ajunge nimeni nici la glezne. Am atins chiar un record, 33% dintre respondenţi nici nu triază, nici nu fac compost, în timp ce nouă europeni din zece au adoptat acest comportament.

Cu toate acestea, posibilităţile pentru a sorta şi a recicla există în Lituania. Din 2006, ministerul Mediului a achiziţionat aproximativ 20 000 de containere pentru colectarea de sticlă, plastic şi hârtie. În plus, sortarea deşeurilor este un serviciu public şi poate fi accesibil tuturor. Directoarea departamentului de gestionare a deşeurilor din cadrul ministerului Mediului afirmă că introducerea unui sistem de sortare a deşeurilor este complet gratuită. Este suficient ca oamenii să îşi exprime interesul şi să se adreseze instituţiilor competente în materie.

Plata unei amenzi este deseori mai ieftină decât reciclarea

Specialiştii recunosc că lituanienii nu sunt prea înclinaţi spre a sorta deşeurile. De ce ar face-o, din moment ce nu sunt dispuşi să cumpere bunuri fabricate din produse reciclate, spre deosebire de ceilalţi europeni. De exemplu, în Suedia, inscripţia "fabricat din hârtie reciclată" ar fi un avantaj. În Lituania, este invers. 49% dintre cetăţenii noştri nu ar alege un astfel de produs.

Metalul, hârtia sau recipientele din sticlă sunt produsele cele mai reciclate, deoarece oamenii pot primi bani în schimb. Situaţia este mult mai îngrijorătoare în ceea ce priveşte plasticul. Locuitorii consideră că nu are nicio valoare şi nimeni nu îl separă de restul deşeurilor menajere. Nu degeaba politicienii evocă posibilitatea de a introduce o garanţie pe recipientele din plastic. Ceea ce ar reduce substanţial cantitatea de gunoaie din plastic care se acumulează pe malurile râurilor sau în parcuri. Acestea ar fi de exemplu adunate de persoane care doresc să câştige câteva litas.

Amenzile sunt de asemenea inadecvate în ţara noastră. A fi verbalizat este adeseori mai puţin "costisitor", decât reciclarea deşeurilor. Astfel, spune Almontas Kybartas, directorul întreprinderii EMP Recycling, prelucrarea unei tone de baterii galvanice costă 8000 litas (2318 euro), iar preţul amenzii pentru aceeaşi tonă netratată este de doar 500 de litas (145 de euro).