Numărul de non-cetăţeni în Estonia se micşorează pe an ce trece. Motivele sunt multiple : unii dintre ei optează pentru paşapoarte ruseşti, alţii mor... În sfârşit, unii obţin totuşi cetăţenia estoniană. Potrivit datelor ministerului Afacerilor Interne, numărul de non-cetăţeni a trecut în luna aprilie la mai puţin de 100 000 de persoane, pentru prima oară de la independenţa Estoniei [în 1991]. Potrivit vice-cancelarului ministerului, Erkki Koort, numărul de non-cetăţeni ar trebui să continue să scadă în viitor, deoarece cererile de paşapoarte estoniene pentru copiii [vorbitorilor de limba rusă] sunt numeroase.

Rusofon = non-cetăţean

Numărul mare de non-cetăţeni a fost întotdeauna o sursă de conflict între Estonia şi Rusia. În 1994, Comisia rusească pentru Cetăţenie afirmase astfel: "Sute de mii de persoane cu reşedinţa în Estonia, Letonia şi Lituania rămân fără cetăţenie, ei sunt lipsiţi de drepturi de vot şi de proprietate, dreptul lor de a trăi în aceste ţări este pus sub semnul întrebării". Moscova a propus atunci de a oferi acestor oameni dubla cetăţenie. De atunci, politica marelui vecin s-a schimbat puţin în acest domeniu. Recent, într-un discurs în faţa Comitetului pentru Drepturile Omului în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a atacat Estonia şi Letonia pentru numărul lor mare de non-cetăţeni şi a calificat această situaţie drept "ruşinoasă".

Estonia nu dispune de numărul exact de non-cetăţeni prezenţi între graniţele ei în perioada de după independenţă, mai ales pentru că la acea dată Tallinn considera aceste persoane ca fiind "cetăţeni ai Uniunii Sovietice". Legea privind străinii a fost adoptată în 1993, iar anul următor primele paşapoarte gri au fost eliberate non-cetăţenilor.

Paşaportul gri, un sesam pentru Rusia

Cererea pentru cetăţenia estoniană a cunoscut un anumit avânt în momentul intrării Estoniei în Uniunea Europeană, în 2004. Dar apoi, decizia Moscovei [legea din 17 iunie 2008] de a autoriza deţinătorii de paşapoarte gri să intre fără viză în Rusia şi intrarea Estoniei în spaţiul Schengen [în 2007], care garantează rezidenţilor permanenţi libertatea de circulaţie în toată Europa occidentală, indiferent de cetăţenia lor, a răcit dorinţa de a obţine cetăţenia estoniană. "Decizia Rusiei de a renunţa la vize pentru cei care au un paşaport gri nu poate fi considerată ca fiind un act prietenos faţă de Estonia, deoarece urmăreşte să perpetueze problema", consideră Koort.

A avea cetăţenia estoniană uşurează desigur căutarea de locuri de muncă, dar tinerii au motive întemeiate de a-şi păstra paşaportul gri : dacă ei sunt cetăţeni estonieni, trebuie să-şi facă serviciul militar, dacă au un paşaport rusesc, li se poate cere să intre în armata rusă. Dar, în schimb, nici una dintre cele două ţări nu impune non-cetăţenilor obligaţia de a efectua serviciul militar.