Alegeți o limbă
Numărul de non-cetăţeni în Estonia se micşorează pe an ce trece. Motivele sunt multiple : unii dintre ei optează pentru paşapoarte ruseşti, alţii mor... În sfârşit, unii obţin totuşi cetăţenia estoniană. Potrivit datelor ministerului Afacerilor Interne, numărul de non-cetăţeni a trecut în luna aprilie la mai puţin de 100 000 de persoane, pentru prima oară de la independenţa Estoniei [în 1991]. Potrivit vice-cancelarului ministerului, Erkki Koort, numărul de non-cetăţeni ar trebui să continue să scadă în viitor, deoarece cererile de paşapoarte estoniene pentru copiii [vorbitorilor de limba rusă] sunt numeroase.
Rusofon = non-cetăţean
Numărul mare de non-cetăţeni a fost întotdeauna o sursă de conflict între Estonia şi Rusia. În 1994, Comisia rusească pentru Cetăţenie afirmase astfel: "Sute de mii de persoane cu reşedinţa în Estonia, Letonia şi Lituania rămân fără cetăţenie, ei sunt lipsiţi de drepturi de vot şi de proprietate, dreptul lor de a trăi în aceste ţări este pus sub semnul întrebării". Moscova a propus atunci de a oferi acestor oameni dubla cetăţenie. De atunci, politica marelui vecin s-a schimbat puţin în acest domeniu. Recent, într-un discurs în faţa Comitetului pentru Drepturile Omului în cadrul Organizaţiei Naţiunilor Unite, ministrul rus de externe Serghei Lavrov a atacat Estonia şi Letonia pentru numărul lor mare de non-cetăţeni şi a calificat această situaţie drept "ruşinoasă".
Estonia nu dispune de numărul exact de non-cetăţeni prezenţi între graniţele ei în perioada de după independenţă, mai ales pentru că la acea dată Tallinn considera aceste persoane ca fiind "cetăţeni ai Uniunii Sovietice". Legea privind străinii a fost adoptată în 1993, iar anul următor primele paşapoarte gri au fost eliberate non-cetăţenilor.
Paşaportul gri, un sesam pentru Rusia
Cererea pentru cetăţenia estoniană a cunoscut un anumit avânt în momentul intrării Estoniei în Uniunea Europeană, în 2004. Dar apoi, decizia Moscovei [legea din 17 iunie 2008] de a autoriza deţinătorii de paşapoarte gri să intre fără viză în Rusia şi intrarea Estoniei în spaţiul Schengen [în 2007], care garantează rezidenţilor permanenţi libertatea de circulaţie în toată Europa occidentală, indiferent de cetăţenia lor, a răcit dorinţa de a obţine cetăţenia estoniană. "Decizia Rusiei de a renunţa la vize pentru cei care au un paşaport gri nu poate fi considerată ca fiind un act prietenos faţă de Estonia, deoarece urmăreşte să perpetueze problema", consideră Koort.
A avea cetăţenia estoniană uşurează desigur căutarea de locuri de muncă, dar tinerii au motive întemeiate de a-şi păstra paşaportul gri : dacă ei sunt cetăţeni estonieni, trebuie să-şi facă serviciul militar, dacă au un paşaport rusesc, li se poate cere să intre în armata rusă. Dar, în schimb, nici una dintre cele două ţări nu impune non-cetăţenilor obligaţia de a efectua serviciul militar.
Istorie
Mai mult sau mai puţin cetăţeni
După obţinerea independenţei, în 1991, Tallin a decis să limiteze acordarea automată a cetăţeniei estoniene persoanelor care locuiau în ţară înainte de anexarea sa de către Uniunea Sovietică, şi descendenţilor acestora. Cei care veniseră după 1940, ca şi copiii lor născuţi în Estonia de altfel, au putut dobândi cetăţenia estoniană, cu condiţia de a stăpâni limba şi de a cunoaşte istoria ţării. Vreo 125 000 de rusofoni care nu au reuşit testele sau au refuzat să se prezinte la ele, au devenit astfel apatrizi, sau "non-cetăţeni", titulari ai unui paşaport de culoare gri. Alţi câţiva zeci de mii au optat pentru paşapoartele ruseşti propuse de Moscova, de culoare roşie. Din 1995, toţi copiii născuţi în Estonia după 1992 pot obţine cetăţenia estoniană fără alte condiţii.
