Stalin a fost cel care a ordonat ataşamentul la Uniunea Sovietică a unei părţi din fosta Prusie Orientală şi a capitalei sale... Cum a numit-o, de fapt ? Królewiec, Karaliaučius, Königsberg sau Kaliningrad? Este vorba de o enclavă: o zonă tăiată din teritoriul principal al statului, pe care Lituania şi Belarus o separă ulterior de Rusia. Până în 1991, oblastul (regiunea) Kaliningrad a fost, cum se spunea atunci, un fel de portavion insubmersibil cu aproximativ 200 000 de oameni staţionaţi în garnizoană. Astăzi, aproape un milion de locuitori optează mai curând pentru termenul de "fereastră asupra Europei", sau mai exact asupra Uniunii Europene.

Kaliningrad, o zonă economică specială, pentru Kremlin

Odată cu protestele anti-guvernamentale de la începutul anului 2010, Kaliningrad, deşi izolat de restul ţării, a devenit epicentrul unui cutremur politic în întreaga Rusie. Aproximativ 20 000 de manifestanţi au cerut atunci dreptul de a-şi alege guvernatorul în rândul candidaţilor locali, cei care le cunosc nevoile lor reale. Ei şi-au strigat saţul faţă de funcţionarii paraşutaţi de Moscova.

Manifestanţii întrebau mai ales Moscova de ce "fereastra asupra Europei", bogată în petrol şi chihlimbar, şi potenţial atractivă din punct de vedere turistic, a rămas una dintre cele mai sărace regiuni ale ţării. Şi de ce numele de Kaliningrad era asociat în străinătate cu arme nucleare, SIDA şi criminalitate. Dacă până la urmă Kremlinul l-a numit pe Nikolai Ţukanov în postul de nou guvernator al Kaliningradului, un autohton membru al partidului de guvernământ Rusia Unită, această numire nu a oprit totuşi dezbaterea publică despre cu privire la efectele dezastruoase ale centralizării şi ale controlului de sus al regiunilor.

De douăzeci de ani încoace, Kremlinul încearcă să transforme enclava într-o zonă economică specială, dar nu a reuşit să atragă investiţii străine. Proiectul de a implanta acolo una dintre cele patru zone legale de jocuri de noroc în Rusia a eşuat de asemenea, din cauza lipsei de infrastructuri şi a penuriei de energie. Moscova nu ezită să exploateze specificitatea geografică şi geopolitică a Kaliningradului pe scena internaţională. A utilizat-o în negocierile cu Bruxelles privind condiţiile introducerii unui regim de circulaţie fără vize pentru locuitorii din regiunea Kaliningrad. Pe când UE era dispusă să facă compromisuri, Rusia a considerat că orice măsură aplicabilă populaţiei din enclavă trebuia să fie generalizată la nivel naţional. Iar armele nucleare tactice care se presupun a fi prezente în Kaliningrad – fără ca Kremlinul să confirme sau să infirme informaţia – afectează, în mod recurent, relaţiile dintre Rusia şi NATO.

90% din locuitori se consideră ruşi

Politologul autohton Andrei Sukhanov afirmă că 90% din locuitorii Kaliningradului se consideră probabil mai ruşi decât populaţiile din alte regiuni ale ţării. Departe de a refuza apartenenţa lor naţională, ei doresc doar ca mica lor patrie să devină un teren de cooperare între Rusia şi Uniunea Europeană.

Această analiză nu este împărtăşită de către Serghei Pasko, fondator al Partidului Republican Baltic. Acest apărător al autonomiei enclavei a elaborat chiar o constituţie a Republicii Baltice Kaliningrad, destinată a deveni membră al Uniunii Europene şi a NATO, rămânând în acelaşi timp parte a Federaţiei Ruse.

Desigur, dorinţa de rebeliune poate germina cu uşurinţă în populaţia locală, în special în rândul tinerilor, atunci când se referă la calitatea vieţii vecinilor lor polonezi, sau lituanieni. "Dreptul la o viaţă nu mai rea decât în UE" este unul dintre sloganurile cele mai răspândite acum în Kaliningrad. Cum să iei în considerare acest drept fără o apropiere reală de UE ?

Dar UE este interesată de Kaliningrad

O delegaţie din Kaliningrad a organizat recent o adunare în faţa sediului Comisiei Europene de la Bruxelles pentru a cere abolirea "cortinei de fier" a vizelor. Pentru tinerii ruşi această cortină este la fel de insuportabilă ca Partidul Comunist pentru părinţii lor.

Este bine că UE este interesată de Kaliningrad şi că este dispusă să deschidă un nou domeniu de cooperare cu Rusia. Aceasta din urmă ştie pertinent că nu se va moderniza fără Europa, şi că regiunea Kaliningrad oferă un excelent teren de testare a relaţiei ei cu Uniunea. Dar trebuie mai întâi ca ţările din UE să fie convinse să abolească vizele pentru circulaţia frontalieră. Până în prezent, UE a permis libera circulaţie pe o rază de 30 km, dar niciun oraş important nu se află în zona astfel delimitată!

Polonia şi Rusia au elaborat un proiect de nou acord, privind o zonă de frontieră extinsă (50 km pe ambele părţi ale graniţei), deci de fapt întregul teritoriu al enclavei ruse, iar de partea poloneză până la oraşul Gdansk [la 170 km de Kaliningrad]. Consimţământul celorlalte ţări din zona Schengen rămâne o condiţie prealabilă pentru realizarea acestui proiect, care implică modificări ale legislaţiei comunitare.